You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
secunde. Un obuz fusese! Un obuz! Se trezi fugind fără direcţie în<br />
bătaia armelor, până când înţelese că era atât de imaterial, încât<br />
gloanţele treceau prin el. Haos! Haos! Şi deodată, linişte. Tunurile<br />
care muşcaseă din linişte amuţiră. Doar agonia celor rămaşi în<br />
tranşee se mai aduna în nişte note mult prea joase ca să mai poată<br />
fi considerate umane. Cu ultimele puteri, un nenorocit striga după<br />
ajutor. Se zbătea în strânsoarea reţelei de sârmă ghimpată şi cu cât<br />
se zbătea mai mult, cu atât sârma se strângea mai tare,<br />
smulgându-i fâşii de piele.<br />
Nu se poate… nu… 1917… Îşi amintea, fusese acolo. Înainte<br />
ca gândurile să înceapă să îi tortureze mintea, văzu un soldat<br />
alergând spre cel prins în capcana de sârmă ghimpată. Dincolo de<br />
sângele închegat în barbă, îl recunoscu pe Tudor, dar nu mai<br />
încercă să se apropie. Tudor scoase un revolver din haina plina de<br />
noroi şi îi curmă suferinţa celui în agonie. Apoi, eliberă din piept<br />
un urlet care nu putea fi înrădăcinat decât în cea mai acută durere<br />
şi căzu în genunchi printre cadavre, cu mâinile înfipte în păr. În<br />
imaterialitatea lui, urmăritorul îşi simţi inima strânsă ca în<br />
ghearele unui vultur. Îşi amintea perfect ziua în care auzise<br />
acelaşi urlet care îl urmărise toată viaţa, păstrând vie amintirea<br />
războiului, dar niciodată nu l-ar fi recunoscut, chiar dacă izvora<br />
din durerea unui prieten. Apoi, durerea care îl umilea dispăru de<br />
pe chipul soldatului, din a cărui siluetă întunericul muşca cu poftă<br />
crescândă. Se trezi fugind spre soldatul din care nu mai rămăsese<br />
decât o umbră, până când îl pierdu definitv.<br />
În acelaşi întuneric aproape material, mâinile deveniră ochi.<br />
Altă uşă… Ezită: „nu… mai bine nu” şi o deschise. Florile de<br />
cireş, împovărate de lumina unui aprilie păngân, se prăbuşeau<br />
peste umărul stâng, mângâind mâna plină de răni a soldatului. Pe<br />
umărul celălalt crivăţul blestema în limbi moarte. Umărul drept<br />
încerca să-l cucerească pe stângul… şi reuşea, reuşea…<br />
Deschise uşa şi îşi duse mâinile la tâmple. O voce cunoscută<br />
se lovea de oglinzi şi umplea camera de ecouri. „-Sacrilegiu! Cine<br />
a omorât inorogul? Ştiu eu! Eu ştiu! Uite cum îmi mănâcă<br />
vulturul din rană! Mi-e sete! Mi-e sete! Daţi-mi otravă! Auzi cum<br />
latră obuzele! Vlădescule, de ce îţi sângerează urechea?…<br />
păianjenul cum ţese din ghemul de lumină! Uite, un înger cu o<br />
199
Change language