antologie V – 2010-2011

CRISTINA-IONELA SAVA
„Proză cu reflexe psihanalitice, intrigă bazată pe legătura joc –
minte, bun management al acţiunii şi al limbajului. Este inteligent ales
finalul surprinzător.”
Ramona MOCANU
Nebunul din turnul de fildeş
- Mă mai cunoşti? Întrebarea rătăcea prin camera albă, fără
mobilier, în căutarea unui răspuns. Nimic. Scoase mâinile din
buzunarele paltonului negru şi se aşeză lângă tânărul ciufulit,
punându-i mâna pe umăr.
„Of, Tudore…”, gândi el. Şi atunci tânărul avu prima reacţie,
ca şi când toate simţurile i-ar fi fost anulate, cu excepţia celui
tactil. Fără a răspunde, îl fixă pe cel de lângă el cu o privire din
care curgeau două râuri de întuneric…
Paltonul negru mătura în urma lui praful de pe aleea sinuoasă
pe care îl purtau nişte paşi străini de mersul lui, cerceta locul cu o
privire străină de ochii lui. Stejarii cu crengile înfipte în pământ
păreau că îşi trag seva din cerul lichid în care se mai îneca din
când în când câte o pasăre. Căuta pe cineva, oricine, care să-i
spună în care loc uitat de Dumnezeu ajunsese, în care loc ce
răsturna legile firii. Liniştea spartă de fluieratul unui tren căzu în
cristale albastre la picioarele sale. În sfârşit! În sfârşit! Cineva!
Nişte vagoane care trăgeau după ele o locomotivă se opriră în plin
câmp, iar el urcă. Se pierdu într-un furnicar de oameni fără chip,
ale căror voci se amestecau în cuvinte incoerente, aproape ca un
zumzet de albine. Şi deodată îl zări! Un tânăr cu părul negru,
dezordonat, citea dintr-o carte cu coperta de piele, cufundat în
bancheta stacojie.
- Tudore! Tudore! Mamă, ce mă bucur să te văd! Ce cauţi
aici?
Dar tânărul continua să citească fără să dea vreun semn că iar
fi remarcat prezenţa. Se aşeză lângă el:
197