You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Soarele era cald şi molatec iar colţul de cer prins în fereastră<br />
era un ochi de apă limpede. Câteva crengi mângâiau cu mugurii<br />
sticla şi dimineaţa aceasta părea născută pentru a fi pictată.<br />
- Parcă e prea mult pastel dimineaţa aceasta pentru un desen<br />
fără culoare, Matei, nu crezi?<br />
- Doar aşteaptă, curiozitatea omoară magia. Olga, ai putea să<br />
te îmbraci în jumătate de oră? Încearcă, un taxi o să vină la opt şi<br />
jumătate în faţa scării.<br />
Nu ştiu exact ce rochie am reuşit să îmbrac şi nici ce pantofi<br />
am scos din dulap, au trecut minutele pe lângă mine, auzeam<br />
sunetul motorului şi simţeam cum roţile alunecă pe asfaltul umed,<br />
parcă rânced şi apoi îl simţeam lipindu-se de talpa pantofului şi<br />
plecându-se în faţa scărilor teatrului. Porţile erau larg deschise şi<br />
lumina din interior invada razele de afară. Liniştea învăluie<br />
fiecare sunet şi fiecare pas e mut. Şoaptele se transformă în ecouri<br />
pierdute, stinse, înghiţite de pereţii goi, căci sala exponatelor era<br />
undeva în capătul holului. În spatele uşii înalte, Ştefan, sprijinit<br />
într-un cot pe marginea unei statuete golaşe, aşteaptă parcă primul<br />
pas în încăperea îmbrăcată în pânze înmuiate în culoare...<br />
culoare?...<br />
- Olga, mă bucur că ai venit... ştiu că teatrul îţi ocupă destul<br />
de mult timp şi e o plăcere să pot să îţi ascult părerea de artistă...<br />
- Ştefan... nu exagera... cuvintele uneori sunt neînţelese, pe<br />
când imaginea e oglinda cuvântului...<br />
Îmi pierdusem privirea printre pânze şi puterea de a articula<br />
cuvintele, căutam să înţeleg...<br />
- Oglinda cuvântului... Matei, Olga e într-adevăr un<br />
consumator de bun-gust şi artă, repet că nu este un simplu<br />
compliment.<br />
Mă simţeam stânjenită de cuvintele acestui bărbat a cărui<br />
mască se spărsese brusc în lumina rece a tablourilor, simţeam un<br />
fior al umilinţei ce îmi traversa măduva şi se oprea în fiecare<br />
zvâcnire a minţii şi a inimii. Mă simţeam vinovată de eticheta pe<br />
care o pusesem şi încă nu înţelegeam.<br />
- Vă invit, dacă vreţi vă însoţesc, nu sunt cel mai bun orator,<br />
aşa că am scris o broşură în care sunt anexele, culisele poveştii,<br />
mă scuzaţi... Bună dimineaţa, Andrei, respectul meu, doamnă...<br />
193
Change language