antologie V – 2010-2011

- Aş merge. Tot misterul acesta în jurul expoziţiei mă face să
vreau să fiu acolo. Cine ştie… poate e un subiect pentru o nouă
piesă.
Scriam de ceva vreme scenarii pentru piese de teatru. Nu
lucram singură – cu câţiva colegi actori care se sustraseră scenei.
Încercasem şi eu în studenţie să joc, apărusem pe scenă de câteva
ori, însă nu mă pasiona interpretarea, atât cât să găsesc mai
degrabă jocurile de cuvinte, nuanţele limbajului şi mi-am
îndreptat atenţia spre culise. Lucram la o piesă câteva luni, îmi
petreceam o oră din zi într-o cafenea, colindam boutique-urile şi
luam cina cu Matei în fiecare seară. Iubesc simplitatea vieţii cu
stil şi cu iubire de artă. Poate din cauza aceasta nu mă apropiasem
de Ştefan, deşi se întâmplă să cinăm împreună – o persoană
introvertită, ce părea să uite de prezenţa mea la masă şi acorda
toată atenţia problemelor orfelinatului cu sistemul sanitar – poate
asta mă face într-adevăr curioasă: ce pictează acest om pierdut de
viaţa Bucureştiului, care trăieşte după regulile batalionului de
oameni născuţi pentru a fi ierarhizaţi.
- Olga, mută-ţi picioarele o secundă să îmi iau un pahar cu
apă!
- Îmi aduci şi mie ziarul? E pe masa din bucătărie, am uitat să
îl răsfoiesc azi.
De fapt, aceeaşi vădită curiozitate îmi încolţea în piept şi de
data aceasta, căutam un articol, măcar câteva rânduri despre
Ştefan Istrate şi despre vernisaj, tânjeam după un desen care să
ateste lumina şi bucuria creaţiei, însă paginile erau goale, murdare
de tuş negru, sec, fără de cuvinte care să fie cifrul acestui bărbat:
«Debutul târziu „Desenez fără culoare” va avea loc la Teatrul
Naţional. Porţile vernisajului vi se deschid vouă, matinal».
Părea imposibil ca lumina să fi pătruns vreodată prin ochii
negri ai acestui bărbat, să fi trecut prin părul tâmplelor albe, prin
golul vorbelor sale. „Desenez…” şi totuşi oare imaginaţia
acestuia nu depăşeşte copacii albi şi negri ai lui Bacovia?
...………………………………………………………………
- Olga, trezeşte-te, îţi deschid fereastra?
- Ridică draperia doar, îmi e puţin frig…
192