You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
vom zâmbi amândoi, uşor ruşinaţi de amintiri. Aşa va fi, dar voi<br />
reveni mai târziu la tine, la noi doi, acum e prea dimineaţă, iar eu<br />
sunt prea obosită să deschid ochii. Deşteptătorul sună a treia oară,<br />
nu vreau să mă trezesc la imaginile cotidiene, am obosit de rutina<br />
zilnică, de străzile aglomerat de pustii în esenţă, totul e relativ, o<br />
ştiu, dar acum nu vreau să înţeleg regulile nescrise, e un protest<br />
inocent. O insomnie de emoţii mă cuprinde dulce. Nu-mi place<br />
adevărul pe care-l trăiesc fără tine, ştiu că voi fi ridicolă acum,<br />
dar îţi simt lipsa, îmi pare atât de rău că am ţinut cont de privirile<br />
neautentice şi ne-am îndepărtat, cine a zis că nu putem rămâne<br />
prieteni? Nu suntem certaţi, dar de mai bine de 6 luni nu am<br />
schimbat o vorbă, nu ne-am întâlnit nici măcar întâmplător, deşi<br />
deseori treceam prin curtea ta... Te-am visat, imaginea ta încă e<br />
aici cu mine, te simt aproape, de mult timp nu mi-ai făcut aşa<br />
vizite plăcute în vis, uitasem senzaţia, întredeschid ochii şi mă<br />
desprind uşor de acel vis, dar te păstrez în suflet. Mă îmbrac în<br />
grabă, părul mi se aranjează mai rebel ca de obicei, privesc în<br />
oglindă un chip zăpăcit şi-i zâmbesc. Fără mult zgomot, ies din<br />
apartamentul adormit. E ora 6 şi un sfert, cochetez uşor cu câteva<br />
raze de soare, începând o nouă zi fără tine. Respir tot mai<br />
stăruitor aerul rece de noiembrie şi îmi îndrept paşii nesigur, mă<br />
văd ajunsă pe bulevard, acesta mă salută cu fidelitate, ca în<br />
fiecare dimineaţă. Mă opresc pe o bancă tăcută şi-mi caut<br />
jurnalul, rătăcit în geantă. E un jurnal mai puţin banal, în care<br />
înregistrez toate exploziile emoţionale, un jurnal cu versuri şi<br />
enunţuri neterminate, cu puncte de suspensie şi multe semne de<br />
întrebare. Şi nu-mi rămâne decât să scriu… Sunt atât de confuză,<br />
mă refugiez neintenţionat în cuvintele tipărite atât de haotic. Sunt<br />
doar eu şi deja o după-amiază, puţin tristă. M-am consumat prea<br />
mult zilele astea încercând să caut răspunsuri, cred că am irosit<br />
timpul în zadar, răspunsurile trebuie să le formulăm singuri, eu<br />
probabil nu am avut curajul să o fac… Acum mă caut printre<br />
rânduri. În pofida prejudecăţilor, am definit un moment important<br />
<strong>–</strong> ţin la tine. E ora 13 şi 7 minute, primesc un sms scurt de la ea,<br />
mă cheamă să-i fac o vizită, să mai vorbim, simte că ceva nu-i în<br />
regulă, de două zile nu am mai ieşit cu nimeni, nu am vorbit nici<br />
măcar cu ea <strong>–</strong> prietena mea. Părăsesc banca ce m-a găzduit cu<br />
186
Change language