antologie V – 2010-2011

ANA-MIHAELA NUŢA
„Este o poveste clasică în care se regăseşte orice fată de vârsta
liceului şi imediat după, probabil şi orice băiat, scrisă cu delicateţe şi
sensibilitate aproape poetică... Sunt sentimentele eterne ale
adolescentului, fidel redate. Iar asta ajunge la cititor, îl atinge.”
Anca IFRIM
Emoţii dezarhivate
Amintiri... întotdeauna am ţinut mult la imaginile decupate
din timp şi păstrate prudent în suflet, am ţinut şi ţin mult la
emoţiile amorţite în memoria inimii… amintirile sunt temelia
spirituală cu care coexistăm, deşi deseori am dori să deţinem
controlul asupra manuscriselor salvate, să le mai redactăm,
incapacitatea de a o face le oferă o valoare aparte. Îmi voi aminti
mereu de tine, o ştiu, îmi voi aminti de chipul tău, am scris de
atâtea ori despre tine şi tot am senzaţia că nu am redat niciodată
realitatea pe care o reprezinţi, deseori am scris că te idealizam,
nici eu nu mai ştiu dacă a fost aşa, cred că am exagerat sau
poate… Deşi mai înregistrez mici explozii de supărare, sting
repede incendiul cauzat cu o amintire plăcută. Vreau să-ţi
mulţumesc, nu am făcut-o niciodată, mulţumesc! Îmi voi aminti
mereu de acel fior seismic ce-mi răscolea un zâmbet şi, da, îmi
voi aminti mereu de clipele înregistrate alături de tine, îmi voi
aminti cum râdeam împreună, cum te-am zărit prima dată, când
m-ai privit cum numai tu ştii să o faci, îmi voi aminti şi de ploaia
care te-a şters din suflet, îmi voi aminti mereu.
Recunosc că mi-e dor şi poate nu a mai rămas nimic din ceea
ce a fost cândva, dar nu contează... vreau să te revăd, să vorbim
ca doi prieteni care nu au fost îndrăgostiţi unul de celălalt, să
uităm de trecut, să vorbim ore în şir aşezaţi pe scările prea reci
din curtea liceului, fiindcă acolo ne vom reîntâlni, ne vom saluta
ca de obicei, mă voi ridica uşor pe vârfuri şi te voi săruta
nevinovat pe obraz, mă vei strânge uşor de mijloc, şi pentru
câteva clipe vom răsfoi trecutul. Ne vom întâlni cu privirile şi
185