antologie V – 2010-2011

ajuns în dreptul casei aceleia blestemate, funcţia senzitivă a pielii
îmi era complet suprimată. Uşa s-a deschis singură, iar eu am
urcat scara interioară şi am găsit uşa ce dădea spre pod. De acolo
am urcat spre acoperiş şi m-am lăsat purtat spre marginea sa de
piatră. Un singur pas a fost de ajuns pentru a gusta din plăcerile
extazului. Am simţit imponderabilitatea, sfârşită, din păcate, de
impactul cu pământul îngheţat. Mi-aş retrăi viaţa iar şi iar doar
pentru a simţi încă o dată şi încă o dată acel moment...
Am părăsit din nou acea stare pasivă existenţială... Îmi
privesc din nou vechiul trup, fiind însă conştient de fiecare
senzaţie a sa. Capul îşi expune fără pudoare conţinutul, creierul,
dacă acea grămadă izbită de carne mai poate purta această
denumire. Inima încă îmi bate... simt asta. Simt. De asemenea,
văd cum la fiecare bătaie un nou val de sânge cald îmi îmbibă
ţesuturile, după care se revarsă prin acea spărtură din craniu,
ieşind şi topind gheaţa de pe pământ. În scurt timp, vasele de
sânge îmi vor fi golite, iar sângele va fi înlocuit cu scârboasele
secreţii ale morţii. Îşi va lua din nou tributul datorat pentru
îngăduinţa sa de a rupe legile nescrise ale lumii pentru mine. Am
terminat acum, am mai trăit încă 17 ani de mizerie şi am mai
experimentat o dată extazul suprem. Acum mă îndrept spre alte
existenţe, sper că la fel de fructuoase... Deci, cine va fi aşa de
amabil să-mi cedeze existenţa pentru a-mi putea multumi iarăşi
dorinţele? Cine va fi gata să mi se dăruiască şi să se lase posedat
pentru a constitui un suport pentru sufletul ăsta plin de avânt?...
184