You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
în largul meu, moartea îmi dă un sentiment de siguranţă că exist.<br />
E singurul lucru de care sunt sigur în lumea asta. Dar, oricum...<br />
Literele de pe bilet începeau să bată spre roşu.<br />
Am încercat să văd cât e ceasul. Mi-a fost imposibil. Acele<br />
ceasului erau blocate la ora 16:30. Ora când am intrat în casa<br />
aceea. Am încercat la ceasul telefonului mobil, acelaşi lucru. Am<br />
controlat toate ceasurile din casă, până şi ceasul afişat pe unele<br />
posturi TV. La fel.<br />
M-am îmbrăcat repede şi am plecat spre şcoală. Poate<br />
imaginaţia îmi juca feste. Am ajuns şi am intrat în clasă. Ceasul<br />
era tot blocat şi clasa, goală. M-am speriat crezând că sunt blocat<br />
în timp, dar apoi am fost împins de nişte colegi, eu blocându-le<br />
intrarea în clasă. Au observat că ceasul era oprit şi s-au grăbit să-i<br />
schimbe bateria. Era important pentru ei să vadă fiecare moment<br />
ce se scurge din oră. Am rămas cu privirea ţintă la ceas până când<br />
limbile sale au început să se deplaseze. Atunci am răsuflat uşurat.<br />
Ceilalţi m-au privit într-un mod ciudat. Mereu fac asta.<br />
De-a lungul orelor observam cum limbile ceasului se<br />
deplasau când într-o goană nebună, într-un galop continuu, când<br />
într-o lentă şi obositoare înaintare. Cred că eram singurul care<br />
observa asta. În mod special îmi aruncam câte o privire spre<br />
colegii mei şi îi vedeam cum cască, cum chicotesc sau scriu câte<br />
ceva, dar niciodată surprinşi de vreun fapt anume.<br />
În timpul ultimei ore am putut observa cum afară începuse să<br />
ningă. Ferestrele se aburiseră din cauza gerului iscat deodată. În<br />
sfârşit, aud soneria. Nu mai am nimic de făcut, aşa că mă îndrept<br />
spre casă. Surprinzător, dar asfaltul a fost deja acoperit de un strat<br />
considerabil de omăt. Încerc să merg pe drumul ce duce spre casă,<br />
dar paşii îmi sunt călăuziţi spre vechea alee, în pragul casei<br />
părăsite. Observ iarăşi micile statui şi pot jura că pozitia lor s-a<br />
schimbat. Dacă ieri unul dintre personaje ţinea în mână o<br />
clepsidră, în timp ce la o distanţă considerabilă o femeie cu forme<br />
pline îl privea, astăzi clepsidra zace la picioarele sale, spartă, în<br />
timp ce femeia se află chiar în spatele său, cu gura schimonosită<br />
într-un rânjet.<br />
Uşa era blocată; mânerul ei nu se înclină sub apăsarea mâinii<br />
mele. Mă îndrept spre o fereastră şi, cu ajutorul unei pietre, sparg<br />
182
Change language