antologie V – 2010-2011

M-am ridicat brusc de pe scaun, cu o expresie de dezgust pe
chip. Asta mi-a fost viaţa... bună sau rea, nu mai era nimic de
făcut. Am început să-mi trec mâinile prin păr, cuprins de cele mai
sincere frământări... Ah, de ce e aşa de greu? M-am apropiat de
masă şi am rupt biletul mamei în mii de bucăţele... sper că eşti
fericită... Pe una din ele am scris cu aproximativ aceeaşi
caligrafie: „Pe cadavre nu cresc flori”. Era mesajul care descria
exact starea mea de atunci... pe care încă o mai simt... Am urcat în
pod şi am ieşit pe acoperiş. Vântul rece îmi plesni faţa ca un bici
încărcat de dorinţe sadice. Şi tu, natură, te răzbuni pe mine? Mam
îndreptat ca hipnotizat spre marginea acoperişului şi o clipă
am fost cuprins de o senzaţie de vertij... Hai! Am închis ochii şiam
făcut pasul... un moment de euforie, unul de groază şi o mică
durere...
Mă aşteptam să fie altfel... să zac cuprins de chinuri,
implorând moartea să vină mai repede. Mă vedeam agonizând,
zbierând, implorând... dar nu. A fost aşa simplu. Contactul cu
pământul nu mi-a provocat decât un mic şoc, o mică durere
trecătoare, după care orice conştiinţă despre trupul meu a
dispărut... Totuşi, pentru acel momet de euforie, pentru acea stare
în care te simţi stăpân pe viaţă şi pe moarte, aş fi în stare să
retrăiesc aceeaşi existenţă blestemată, doar pentru a putea
rememora iar şi iar senzaţia...
II
Drumul spre şcoală trece pe lângă o alee singuratică, unde
adesea îmi place să fac plimbări lungi de detensionante. E o
stradă mică şi îngustă, dar copacii de care este încadrată îi oferă o
senzaţie de profunzime. Deh... aceleaşi minciuni frumoase pe care
alegi să le crezi. Pe acea stradă nu sunt decât patru sau cinci case
vechi. Siluetele lor se conturează însă pururi negre, fără expresie,
lipsite de acea atmosferă care face unele case să fie atât de
primitoare. Ferestrele lor par înţepenite de parcă n-ar fi fost
deschise niciodată. Mă aşteptam uneori ca de după draperiile
groase să se ivească câte o siluetă scheletică, dar nimic din toate
astea nu s-a întâmplat până acum... Atmosfera veşnic sepulcrală.
179