antologie V – 2010-2011

Eu i-am urmat docilă, prefăcându-mă că sunt încă neştiutoare.
Era mai uşor decât m-am aşteptat, din moment ce potaia aia numi
dădea nicio atenţie. Era complet concentrat pe Hawk şi puteam
să pun pariu că se gândea cum să-l devoreze mai bine. Eh, să fiu a
naibii dacă îl lăsam să îmi mănânce fratele!
Cum am ajuns destul de departe de oraş ca să nu fim văzuţi,
eu am
devenit îmblănită pe la spatele vârcolacului, în timp ce acesta îşi
scotea ghearele la iveală. Nici nu m-a simţit venind când cu o
forţă proprie doar unui Nova mi-am înfipt eu ghearele în spatele
lui, exact aşa cum voisem să fac în local.
174