antologie V – 2010-2011

Toate acele tertipuri îmi erau străine şi mi se păreau extrem
de în plus, dar probabil asta se datorează faptului că femeile Nova
nu au nevoie să le folosească. Şi, ca să fiu perfect înţeleasă, eu mam
pricopsit cu Greg la întâmplare, pentru că el fusese primul şi
singurul care avusese tupeul să nu mă abordeze cu floricele şi
inimioare.
- Silver, ţi se răceşte omleta, îmi spuse brusc Hawk, ceea ce
mă făcu să tresar. Iar te gândeai la Greg?
- De unde ştii? m-am mirat eu.
- Pentru că de fiecare dată când te gândeşti la el pierzi lumea
exterioară, îmi explică fratele meu.
- Nu e adevărat! am protestat eu, în timp ce am început să
înfulec bosumflată din omleta ce se răcise deja parţial.
Hawk începu să chicotească, dar îşi continuă micul dejun. Iam
scos limba după ce am înghiţit şi apoi am început să sorb din
paharul meu cu Cola. Privind spre uşa pe care o vedeam peste
umărul lui Hawk, mi-am scăpat din suc pe bluză în momentul în
care intră un tip.
Era îmbrăcat perfect normal, ca orice camionagiu sau locuitor
al oraşului. Ce îl dăduse însă de gol a fost privirea pe care a
aţintit-o direct pe capul lui Hawk. Nova au un miros specific
pentru non-umani, şi tipul ăsta sigur era ceva extra, cu toate că era
prea departe să îmi dau seama ce. Îl mirosise pe fratele meu de la
o poştă probabil, pentru că veni încet spre masa noastră, în timp
ce eu mă prefăceam că sorb liniştită din pahar. Din nu ştiu ce
motiv straniu, mi s-a spus (de fapt a fost o declaraţie scoasă prin
tortură) că nu miros ca un Nova, ci ca un om. Aşa că eram sigură
că individul mă considera o companioană umană a unui Nova ce
încearcă să se ascundă prin mulţime.
- Vă supăraţi dacă mă alătur vouă? întrebă tipul, cu un tupeu
incredibil.
Hawk îşi ridică privirea, în timp ce pe sub masă eu îl
atenţionam. Ştia el ce înseamnă lovitura mică pe care i-o
dădusem.
- Eu şi prietena mea am vrea să ne continuăm micul dejun în
linişte, minţi Hawk, fără să-l slăbească din ochi pe bărbatul care
stătea lângă masă.
172