antologie V – 2010-2011

celălalt, aşa că preludiul nu necesita cine ştie ce atenţie. Prin
urmare, ne-am văzut de treabă mai departe, dar sunt prea doamnă
ca să dau mai multe detalii...
***
Dimineaţa următoare m-am trezit revigorată şi gata de
acţiune, deşi aţi putea crede că după aventura din seara precedentă
văzusem destule cadavre. Dar cum viaţa unui Nova e presărată
destul de obligatoriu cu moarte, mă obişnuisem de mult, prin
urmare nu mă afecta cu nimic faptul că omorâsem câţiva
vârcolaci. Şi ştiu cum sună asta... de parcă aş fi vreo psihopată.
Însă trebuie să recunoaşteţi că orice îţi intră în ritm după un timp.
În cazul unui Nova, este destul de clar că ne obişnuiam cu
victimele pe care eram obligaţi să le facem, din moment ce este
evident că nu vrem să murim noi. Aşa că, imediat ce soarele a
început să bată în vitraliile aflate convenabil chiar la capul patului
nostru, am şi deschis ochii.
Greg încă dormea dus, pentru că el nu se trezeşte niciodată
atât de devreme. Eu îmi aud mereu glume legate de soare şi găini,
pentru că într-adevăr mă trezesc odată cu amândouă.
M-am ridicat încet din pat şi mi-am luat un prosop de pe
rafturile pe care băieţii le improvizaseră în loc de dulap. După un
duş scurt şi extrem de bine venit (făcut în baia exterioară
improvizată pe care nu am habar cum a reuşit Magnus să o
construiască), m-am îmbrăcat şi am coborât. Îmi era foame, dar
ştiam că Magnus m-ar ucide dacă m-aş duce singură în oraş să
mănânc, aşa că nu aveam altceva de făcut decât să pierd vremea,
ori să fac curat. Şi într-un loc atât de prăfos ca cel în care ne
aflăm noi, era o binecuvântare că aveam boala curăţeniei. Dar la
urma urmei, ce altceva să faci când trăieşti atât, dar nu ai şansa să
te instalezi, să-ţi găseşti un loc de muncă sau să trăieşti cu
activităţi urbane? Citisem destule cărţi cât să-mi ajungă pentru o
vreme, aşa că am luat mătura din confesionalul pe care îl
transformasem în depozit şi mi-am început treaba.
Aveam de gând să mătur prin tot naosul, care în mod tacit
devenise sufragerie. Şi asta nu era chiar o treabă uşoară, din
moment ce trebuia să mă bag cu mătura pe sub toate scaunele
boltite în perete, pe care nu ne-am chinuit să le scoatem, să
168