antologie V – 2010-2011

încearcă adesea, când sunt violentate în pofida indignării pe care
o afişează, pentru că în suflet de muiere contradicţiile dansează
cadril. Revolta lor e ca indignarea unui canar.
Mă gândesc uşor amuzată, cum ar arăta un crustaceu pe post
de inchizitor, vorbind despre egalitate şi toleranţă. Şi mi se face o
milă profundă de nenumăraţii nătărăi fără personalitate, avortoni
prizăriţi, semidocţi şi tari de cap, care se agaţă instantaneu de
orice idee la modă şi, prin prostia lor, izbutesc să o discrediteze,
deşi păruseră iniţial sincer ataşaţi de ea.
Biete creaturi cu ochi
limpezi, cât de dragi îmi
sunteţi!
Mă privesc în
oglindă şi văd un chip
străin, cu un zâmbet
insolent şi sfidător,
preocupată să-i întrec pe
toţi în a bate câmpii. Îmi
recunosc ochii în care
străluceşte o lumină
fluidă.
E noapte. Licăresc
stelele şi copacii se înalţă
negri şi nemişcaţi. Par o
specie ciudată de ciclopi
ce-şi caută prudenţi
drumul prin tunelurile
scufundate pe jumătate în
beznă.
Solemnă, se ridică încet o lună mică, de cristal. Am senzaţia
că lăsasem în urmă o vârstă de aur a libertăţii şi că trecusem
hotarul unui nou tărâm, al restricţiilor şi al orelor fixe.
Poate că tocmai EU sunt MĂSCĂRICIUL însemnat de
soartă să-i amuze pe cei întregi la trup şi frumoşi?! Sau poate
tocmai pe mine mă aşteaptă omenirea s-o eliberez de teamă şi
neîncredere şi s-o împărtăşesc cu o contagioasă şi zguduitoare
vibraţie?!
156