antologie V – 2010-2011

aţ, dar l-am simţit moale în mâinile mele. Trăseseră în el şi se
prăbuşea. „Nu!” L-am prins cu putere şi am pus un picior în afara
maşinăriei. B ţipa la mine că nu o să mai putem pleca, dar eu nu-l
lăsam pe Cubuleţ aici. Ori plecam amândoi, ori nu mai pleca nici
unul. L-am tras în cameră şi am simţit cum mi se întunecă
privirea. Mă ardea braţul. Cu toate acestea, am tras şi mai tare de
Cubuleţ. Am simţit cum cineva mă ajuta: B şi Claus. Uşa s-a
închis şi noi am pornit. Auzeam zgomotul făcut de camera de
transport: eram în drum spre Grandotica. Nu îmi mai simţeam
mâna, dar Cubuleţ era cu noi. Ce conta o mână în schimbul unui
prieten? Am răsuflat uşurat. Pe Claus şi B care erau conştienţi, iau
apucat durerile. Le trimiteau impulsuri prin microprocesoare.
Claus zicea să ne întoarcem. M-am ridicat şi cu mâna sănătoasă lam
plesnit. S-a scuturat şi apoi m-a privit cu nişte ochi care
sugerau „Iartă-mă”, deşi ţipa în continuare. Se vedea că se lupta
cu microprocesorul. Privirea mi s-a întunecat şi am alunecat.
M-am trezit în zgomotul unor copii. Mă durea îngrozitor
mâna, care acum era bandajată. M-am ridicat încet şi am văzut că
eram într-un spital şi lângă mine erau nişte copii care jucau jocuri
spaţiale. M-am depărtat până la ieşire şi m-am dus la primul om
pe care l-am văzut. „Unde sunt?” Mă temeam că m-am întors în
Ştiinţofica. „În Grandotica”, a venit ferm şi salvator răspunsul
doctorului. Mi-a zis că fusesem împuşcat cu triplă doză de acid
hipercloros şi că o să-mi revin. „Cubuleţ, B şi Claus?” „Cine? A
da, cei care erau cu tine. Unul e în spital, iar celorlaţi doi le-au
fost scoase cipurile. Totul e bine.” Şi chiar era.
Cubuleţ şi-a revenit şi avea propile lui păreri, aşa încăt mă
puteam contrazice cu el trei zile. B se lăuda celor din Grandotica
cum înşelase minţile luminate din Ştiinţofica, iar Claus s-a
alăturat spitalului. Eu? Ei bine, eu m-am căsătorit cu Muza. Pe
părinţi mei îi vedeam prin sistemul de comunicaţii intergalactic şi,
câteodată, şi pe bunici, care aveau discuţii cu ai mei de ce m-au
lăsat să plec. A, şi încă ceva, Grandotica se află sub pădurea din
nord...
151