antologie V – 2010-2011

dezactivat cipul meu, pe al lui şi pe al lui Claus. „Dacă tot o
facem, să o facem ca lumea.” Am plecat din Sala X, dar pe la
Porţi, nu cu liftul. B ne făcuse drum liber. Ne-a dus la laboratoare,
unde Claus era pregătit de operaţie. Am simţit cum adorm şi,
când m-am trezit, aveam capul bandajat complet. Claus îmi
scosese cipul. Nu am simţit nicio diferenţă după, doar că o
iubeam mai tare pe Muza. Apoi am coborât din nou pe la Porţi
spre Sala Motoarelor. B ştia că în Departamentul Comunicaţii
exista o sală cu „chestii interzise oamenilor cu creiere de roboţi”
cum râdea el de cei controlaţi de microprocesoare. Am ajuns fără
dificultate. Era linişte şi întuneric. Cubuleţ a spart codul de la
intrare şi am pătruns cu toţii în Departamentul Comunicaţii. B nea
condus de parcă ar fi ştiut fiecare colţişor, deşi nu era lumină.
Ne-a spus să ne aplecăm la o uşă şi mi-am dat seama că era mai
mică decât celelalte. Apoi a aprins lumina şi am văzut o gaură
imensă acoperită cu un capac argintiu plin de butoane de diferite
culori: „Perpetuum Mobile de Speţa I”, ne-a explicat B şi a
introdus nişte coduri. „E canalul de legătură între Oraşele
Subpământene. Când o să introduc codul pentru Grandotica se va
activa alarma, pe care nu ştiu cum să o dezactivez, căci codul
pentru alarmă se schimbă în fiecare lună. În două minute,
jumătate din Departamentul Apărare Secretă va fi aici, iar voi veţi
trebui să fiţi departe.” „Voi?”, am întrebat. „Venim cu tine. Ce,
crezi că o să te las să te descurci singur cu fata aia?”, a răspuns
mândru Cubuleţ. „Haideţi o dată!”, a strigat B, dar s-a auzit un
zgomot şi cineva a deschis uşa. Era un bărbat îmbrăcat într-un
halat alb, care s-a uitat speriat. B a scos o armă şi a tras, dar în
acelaşi moment omul a apăsat un buton roşu. A căzut la pământ,
dar alarma a început să ţipe şi lumina să se înroşească. „E doar
tranchilizat. Mişcaţi-vă!”, ne-a facut semn B şi a introdus codul.
Atunci, alarma a început şi mai tare, încât nu ne mai auzeam. Am
păşit în cămăruţa de transport, l-am tras şi pe Claus, apoi camera
a fost invadată de oameni în negru care trăgeau în noi. Maşina se
pusese în mişcare şi ne trăgea. Uşile camerei de transport
începeau să se închidă. B şi-a dat seama că trebuie să vină cu noi.
A sărit şi a cutremurat pentru un moment cutiuţa care stătea
suspendată în aer. Am întins mâna spre Cubuleţ şi l-am prins de
150