antologie V – 2010-2011

ceva chimic, trebuie!”, îmi tot zicea. Mama mi-a explicat că
iubeşti pe cine îţi spune procesorul, că trebuie să iubeşti pe cine
crede el că ar fi folositor. „Cei mai mari aleg totul, iar tu te
supui.” Mi-am luat câteva zile libere, căci Claus îmi dăduse o
notă ca să justific absenţa mea: eram bolnav. Orele petrecute la
bibliotecă m-au adâncit mai mult în problemă şi numai imaginea
ei plutea la suprafaţă, învingătoare. Am luat o permisiune şi am
plecat la nivelele superioare. Mă duceam să o văd pe bunica.
Etajele de mai sus erau chiar luminoase şi fără lumina artificială
furnizată de neoane. Bunica mi-a deschis uşa veselă şi m-a poftit
înăuntru. Bunica mi-a luat mâinile în palmele ei: „E cel mai pur şi
mai frumos sentiment. Oamenii nu mai iubesc astăzi la fel de
sincer. Sunt înşelaţi. Cred că e normal să fie aşa. Dar magia
constă în faptul că-ţi alegi tu pe cineva, că te sacrifici ca ei să-i fie
bine, să îi dăruieşti totul, să o consideri cea mai bună din univers.
Atunci iubeşti cu fiecare celulă a corpului tău, când ai văzut-o şi
ştii că trebuie să fie a ta, căci viaţa nu are rost fără ea şi zilele sunt
pustii fără prezenţa ei. Iubeşti, copile. Şi asta nu e o boală, ci o
binecuvântare. Nu ai capul împuiat cu prostii şi ai sufletul curat.”
„Vezi că se poate?”, i-a zis bunicului şi i-a mai spus ceva în
spaniolă. I-am povestit lui Cubuleţ. Nu era prea încântat. Am
reuşit să mai vorbesc cu ea de câteva ori şi mi-am dat seama că
bunica avea dreptate: trebuia să evadez din Ştiinţofica, până nu
mă converteau la ideeile lor definitiv. Ziua cea mare se apropia,
iar Claus era implicat până peste urechi şi el. Ce mă durea era să-i
las pe părinţii mei în urmă. Ştiam că nu-i voi putea rupe din
lumea lor, iar bunicii erau prea bătrâni ca să plece; deşi bunicul
zicea că s-ar mai aventura încă o dată înainte să moară, dar
bunica, îl certase serios. Ei îmi făcuseră legătura cu cel care mă
va transporta în Grandotica. B, cum îşi spunea omul cu priviri
viclene, mi-a zis că lui nimeni nu i-a convertit creierul complet şi
că-i înşală de ani buni pe „proştii de la din Sala X” (printre ei
eram şi eu).
Totul s-a petrecut într-o singură noapte. Am plecat liniştit de
la puntea şaisprezece cu Cubuleţ. Ne-am întâlnit în lift cu Claus.
Fiecare şi-a văzut de drum (de fapt, erau clonele noastre digitale
create de Cubuleţ). Eu şi Cubuleţ am rămas în Sala X, unde el a
149