antologie V – 2010-2011

mână şi i-a spus ceva ce nu am auzit. Apoi am ajuns în Sala
Motoarelor. Colegul din dreapta, care era un morocănos fără
pereche, Cosinus, părea azi binedispus şi l-am salutat cu zâmbetul
pe buze. S-a uitat la mine şi s-a întors cu scaunul. Azi parcă era
mai multă lumină şi ecranele sclipeau mai vesel. M-am apucat de
treabă şi am verificat creierele care erau în subordinea mea. Totul
era în regulă. Mi-am adus iarăşi aminte de Muza şi nu-mi puteam
scoate chipul ei din minte. La prânz, Cubuleţ a venit cu o bucată
enormă de jeleu primitiv, aşa cum îl numea, căci el mânca doar
batoane cu conţinut echilibrat de energie şi substanţe nutritive –
hrana viitorului. „Nu-mi trebuie”, am zis când am văzut mâncarea
şi atunci el mi-a luat mâna şi a început să mă palpeze la
încheietură. Apoi mi-a pus mâna pe frunte şi a tras de pleoapele
mele şi de obraji. „Ce faci?” „Cred că te-ai îmbolnăvit”, a zis cu
un ton serios, de parcă luase prima oară o hotărâre. „Prostii,
termină!” A plecat resemnat, dar s-a întors la ora sfârşitului de
program şi m-a împins până la lift. Apoi m-a tărât până la
laboratoarele medicale, unde mirosea greu a medicamente. M-a
împins spre o uşă şi am văzut că eram într-o cameră vopsită în alb
toată, pe pereţi fiind borcane cu animale în lichid şi Claus la un
aparat de genetică modernă. M-a pus să mă aşez pe un scaun şi
m-a întrebat ce am păţit. Mă sinţeam bine. Cubuleţ nega
vehement şi au început amândoi să mă investigheze. Claus a
chemat un doctor mai în vârstă, cu mustaţă cenuşie, care, după ce
m-a examinat, a început să râdă. „Domnule Claus, ai în faţa ta un
om care s-a îndrăgostit. E bolnav de iubire”, a completat şi a
plecat râzând în continuare. Ne-am uitat unii la alţii. Cubuleţ era
scandalizat, iar Claus s-a uitat în baza de date. A găsit „a te
îndrăgosti” şi ne-a citit definiţia. „Deci e o reacţie chimică?”, a
întrebat Cubuleţ, dornic de a explica totul ştiinţific. „Da şi nu”, a
răspuns medicul. Ar trebui să vă uitaţi la bibliotecă. În următoarea
seară am făcut cercetări, iar doamna N s-a uitat visător la mine şi
a oftat când a auzit ce caut. „Ce frumos! Dragul de tine...” Mi-a
dat să citesc literatură, şi nu ştiinţă, aşa cum mă aşteptam,
poveştile unor mari îndrăgostiţi: Romeo şi Julieta, Bonnie şi
Clyde, Isis şi Osiris, Elena şi Paris din Troia şi câte şi mai câte.
Cubuleţ s-a uitat peste titluri şi le-a dat la o parte. „Trebuie să fie
148