Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
libertate, arătând celorlalţi că se putea conduce şi fără cotrolul<br />
creierelor. Celor din Ştiinţofica le era indusă ideea de indignare în<br />
legătură cu regimul din Grandotica, neştiind să aprecieze<br />
adevărata valoare a oraşului antic. Corespondenta mamei era o<br />
anume Lily, care sporovăia multe, şi vrute, şi nevrute. Vorbeau<br />
seara şi schimbau impresii despre ziua lor. Îşi trimiteau<br />
îmbrăţişări virtuale, iar eu nu puteam să înţeleg cum de se<br />
numeau prietene, dacă nu se văzuseră vreodată faţă în faţă şi nici<br />
nu se atinseseră real vreodată. Da, eu şi Cubuleţ eram prieteni: ne<br />
cunoşteam de când eram mici, lucram împreună, stăteam zilele<br />
libere în faţa ecranului cu jocuri din Sistemul Solar şi mai trecem<br />
pe la bibliotecă. Noi eram prieteni, dar ele? În fine, nu aici vroiam<br />
să ajung. În seara cu pricina, am intrat în apartament. Tata era<br />
singur în birou. Vedeam pe sub uşă o dâră de lumină. Îi auzeam<br />
vocea mamei: vorbea cu Lily, probabil. „Bob ai ajuns?”, a strigat<br />
ea şi am continuat să mă descalţ. Am intrat apoi în şosete în<br />
încăperea centrală şi mama m-a luat de mână şi m-a tras până la<br />
panoul ei cu conexiune intergalactică. „Vreau să-ţi prezint pe<br />
cineva. Uite, ea e Muza”, şi mi-a făcut semn spre ecran. O femeie<br />
îmi făcea cu mâna şi zâmbea larg. Am rămas pironit. Nu mi-am<br />
putut mişca mâinile. Avea părul negru, care cădea în bucle pe<br />
umeri şi nişte ochi căprui în care puteam să văd parcă pământul<br />
înainte să aibă loc deşertificarea. Zâmbea larg şi dezvelea nişte<br />
dinţi albi la fel ca marmura. Părea ruptă din soare. Era cea mai<br />
frumoasă fiinţă pe care o văzusem vreodată. „Ce faci, dragă? Nu<br />
o saluţi pe Muza? E fica lui Lily.” Am dat din mână mecanic şi<br />
am zâmbit timid. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. „Lily s-a<br />
îmbolnăvit, şi atunci...”, a început mama, dar nu o mai auzeam.<br />
Simţeam că inima vrea să-mi frângă oasele, că îmi transpirau<br />
palmele, că ceva se zbătea în stomacul meu şi aveam un<br />
sentiment de ruşine că nu arătam destul de aranjat, aşa cum arăta<br />
ea. M-am scuzat şi am ajuns repede în camera mea, unde am<br />
închis uşa încet. Respiram greu şi mi-am şters sudoarea de pe<br />
frunte. O, Sfinte! Cine era fata asta? În noaptea aceea am visat-o,<br />
iar a doua zi am plutit spre Sectorul X. Cubuleţ s-a uitat la mine şi<br />
a clătinat din cap. Liftul era aglomerat, iar el vroia să ajungă la<br />
Claus, dar nu reuşea. Când să iasă acesta, Cubuleţ l-a prins de<br />
147
Change language