You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
faţa să-i pară luminată. Nu vroiam să-l dezamăgesc şi nu-i<br />
spuneam niciodată că numerele nu mă interesează. În timp ce el<br />
îmi explica procese, mintea mea zbura spre sala de pe puntea<br />
cinci şi la comorile din ea. Aş fi vrut să văd lumea: să mă plimb<br />
prin jungla amazoniană, să văd pădurile din nord şi oceanul dintre<br />
continente, Marea Moartă şi Reciful de Corali. Erau doar vise,<br />
pentru că nu mai puteai ieşi la suprafaţă, iar pământul era deşertic<br />
în mare parte. Dar, cu toate acestea, în nord mai exista o rămăşiţă<br />
verde. Se spunea că era un ultim paradis pierdut. „Poate că odată<br />
îl voi vedea”, îmi spuneam şi mă prefăceam în continuare<br />
interesat.<br />
Cu timpul, am cunoscut un băiat, Cubuleţ, numit aşa pentru<br />
că putea să deseneze tridimensional fără nicio problemă. Cubuleţ<br />
venea des la bibliotecă şi stătea într-un colţ unde scria. Am dat<br />
din greşeală un panou digital în capul lui, când am împins un<br />
altul. El, fiind pe cealaltă parte a raftului, nu am auzit decât un<br />
„Au”, şi când am dat roată să văd ce s-a întâmplat, l-am găsit pe<br />
jos cu panoul lângă el, masându-şi capul în locul unde fusese<br />
lovit. L-am ajutat să se ridice şi am făcut cunoştinţă. De atunci,<br />
am început să vorbim şi ne-am împrietenit chiar dacă nu aveam<br />
pasiuni sau interese comune.<br />
Şi uite aşa s-a scurs toată copilăria mea: un veşnic drum de la<br />
puntea zece la puntea cinci. Nu pot să zic că am fost nefericit, dar<br />
am simţit că mereu lipseşte ceva, căutând cunoaşterea, neputândo<br />
găsi. Şocul a venit când tata mi-a spus că menirea mea este să<br />
ajung inginer în Sala Motoarelor. M-am speriat prima dată. Ce să<br />
fac eu acolo? O chestie mică zbârnăia în creier. Îmi arăta că aşa e<br />
bine. Mă durea capul şi prin minte îmi zburau idei contradictorii.<br />
Nu voiam să fac asta, chiar eram foarte decis, dar ceva mi-a<br />
săgetat mintea. Mă durea îngrozitor, încât m-am apucat cu<br />
mâinile de cap şi am început să ţip. Lumea se rotea în jurul meu,<br />
iar eu simţeam numai cum durerea îmi trecea prin corp ca un fier<br />
înroşit. Îmi tot spunea că trebuie să fac ceva ce este destinat să<br />
fac. Mi-am dat seama că microprocesorul îmi spunea să nu încerc<br />
să lucrez împotriva sistemului. A fost prima oară când m-am<br />
simţit cu adevărat controlat. De atunci, de câte ori încercam să fac<br />
altceva decât mi se impunea, procesorul îmi furniza durere. Mă<br />
144
Change language