antologie V – 2010-2011

de spaimă nemaisimţită mă paraliză instant. Simţeam cum de pe
frunte până pe obraz curgeau picături reci de sudoare. Mă întorc
cu groază către bucata de placaj din spatele meu. Găsesc imediat
chipul imaginar al bătrânului cu pipa şi îmi dau seama că pare
mai real ca niciodată. Panica mă cuprinde când mi se pare că-l
văd cum scuipă din pipă un şiroi de fum alb. Sar ca ars şi ajung
pe jos. Privesc îngrozit petele de igrasie de pe tavan. Sunt numai
chipuri, peste tot împrejurul meu. Credeam că numai imaginaţia
mea le-a creat din nimic, însă imaginaţia mea încetase din viaţă
de mult. Închid ochii pentru a mă calma. Idiot mai sunt. Nu sunt
nici primul, nici ultimul care cade pradă acestui hol. Fără nicio
urmă de îndoială, voi ajunge exact ca şi ceilalţi.
Îmi evaluez situaţia cu atenţie. Mă ridic în picioare şi încep
să caut o ieşire, însă, din păcate, îmi amintesc că holul acesta nu
are aşa ceva. Cum să nu aibă? Atunci eu pe unde am intrat?
Trebuie să mai caut. Însă oare îmi aduc bine aminte? Am intrat
într-adevăr aici? Sau e una din fantasmele propriei imaginaţii?
Locul acesta m-a înghiţit. Sunt în burta unui peşte. Nu găsesc
nimica. Mă agit degeaba. Asta e nemurirea? Oare ăsta este preţul
transcendenţei? Nu mai sunt nimic. Sunt obosit. Mă simt golit de
orice viaţă. Scaunul ros este la numai câţiva centimetri depărtare.
Cu ultimele forţe mă aşez. Nu sunt nimic altceva decât o carapace
goală. Stau aici de mii de ani, pentru ce? Pentru nimic. Cred că ar
trebui să încerc să dorm. Poate în vis voi mai avea vreo şansă...
- Hei, domnu‟, treziţi-vă! Un bătrân cu bască şi pipă mă
zguduie de umăr. Domnu‟, scuzaţi-mă, dar am o întrebare. Se
poate?
- Desigur. Sunt mai confuz ca niciodată. Capul îmi vâjaie.
- Vedeţi, eu vin des aici. Am o grămadă de hârţoage şi adesea
v-am văzut stând aici, pe hol, aşteptând.
- Da? Ciudat, eu stau pe scaunul ăsta de ani de zile şi n-am
mai văzut pe nimeni. Sunteţi sigur că eu sunt acela despre care
vorbiţi?
- Desigur. Vă văd de fiecare dată pe acelaşi scaun. La început
mi s-a părut puţin suspect. Am întrebat şi alţi oameni, dacă ştiu
ceva despre dumneavoastră.
138