antologie V – 2010-2011

CRISTIAN EDUARD DRĂGAN
Autorul posedă „ceva special: un talent înnăscut pentru
expresivitate. Sunt vizibile ici-colo, între expresii banale, sâmburi de
înaltă plasticitate. Fără îndoială, timpul va distila talentul acesta şi îl
va întări. E limpede că la el expresivitatea nu e ceva învăţat. Deci, o
mare promisiune. E totodată aici şi o încercare de a construi o
poveste.”
Dan PERŞA
„«Static» este cuvântul-cheie aici. Dar nu un «static» plictisitor,
ci unul care zugrăveşte vizualul şi o anumită stare mentală şi
emoţională.”
Anca IFRIM
Sala de aşteptare
Totul dimprejur se clarifică din ce în ce mai mult. Parcă
deodată pâcla ce mă învăluise de atâta timp se evaporase. Mă
simt liber, deşi sunt constrâns. Viaţa mea a ajuns un oximoron.
Câteodată mă întreb de ce mă aflu aici. Însă gândurile readuc
pâcla. Acum, că am scăpat de cataractă, vreau să mă bucur de
peisaj.
De zile întregi stau pe scaunul ăsta. Sunt singur pe un hol.
Igrasia de pe perete mi se pare din ce în ce mai familiară. Încep
să-i cunosc toate crestăturile minuscule. Am învăţat să disting
felurite chipuri ascunse împrejurul meu, în lemnul bătrân, în
tencuiala scorojită şi în omniprezenta igrasie.
Hainele mele sunt într-adevăr descompuse. Deşi când le pipăi
par a fi în regulă. Poate privind cum holul acesta se destramă
încetul cu încetul, mi-a afectat percepţia asupra realităţii. Îmi
amintesc că lucrul acesta mă preocupa intens când eram copil. În
definitiv, pot spune că mi-am petrecut viaţa într-o continuă
căutare. Ce căutam atâta timp? Nu-mi mai amintesc. Însă pot
spune fără a minţi, că sunt mai fericit de când am încetat cruciada
imaginară.
Lucrurile dimprejurul meu sunt simple. Tapetul înflorat, de
un verzui îngălbenit îmi pare extrem de matern. Văd străzile de
135