You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
este dragostea promisă, unde sunt toridele zile, unde sunt lanurile<br />
înverzite, când nici măcar o lance cu care să tăiem tapetul urbii<br />
înjosite nu aveam? De-abia ne-am născut şi peste puţin timp vom<br />
recunoaşte cum de pe chipul nostru se ivesc zorii bătrâneţilor.<br />
Riduri, crestări de toate tipurile, decolorări, toate vor surclasa<br />
nemiloasele rădăcini ale gerului năprasnic. De câteva minute bune<br />
am îngheţat, iar rugile nu sunt ascultate de nimeni. Apariţii<br />
morganatice se întreţes în zare, dar imediat se scutură şi aburii<br />
vântului le iau locul. La un moment dat am văzut o abaţie.<br />
Luminile erau stinse. Credem că nu mai există de mult nici<br />
ţipenie de om acolo, însă măcar am fi putut face focul din<br />
resturile rămase şi să topim gheaţa. Eram atât de siguri de<br />
gândurile noastre, încât în momentul acela, forţându-ne privirea,<br />
am observat un călugăr îmbrăcat în rasa sa, ne-am înspăimântat<br />
atât de tare, încât am găsit de cuviinţă că e mai bine să ocolim<br />
liniaritatea şi să eludăm trupurile noastre într-o altă pâclă de ceaţă<br />
infernală. Tremurăm şi suntem siguri că vom muri. Cineva ne<br />
controlează. Poate e Dumnezeu. Ştim că suntem un grup, dar<br />
fiecăruia îi este frică să se gândească la faptul că pe lumea asta nu<br />
a reprezentat bunătatea de unul singur. Religia ne-a făcut din ce în<br />
ce mai egoişti, dar atât timp cât am fost aleşi să înfrumuseţăm<br />
grădina Raiului, divinitatea ne va ierta.<br />
Nu vor să mă asculte deloc, dar deloc. Fac numai cum îi taie<br />
capul. Retez aţele şi-i las în voie. Cred că mă voi aşeza în zăpadă<br />
şi voi începe să urlu, să uit tot, să îmi revărs conţinutul meschin şi<br />
să-i aştept să moară, ca să mă pot stinge la rândul meu. Sunt atât<br />
de netoţi că nu au vrut să urmeze exemplul meu, încât parcă îmi<br />
pare nespus de rău pentru insignifianţa care se va dezvolta din ei.<br />
Demult îi promisesem cuiva că-l voi lăsa încă două ore să-şi<br />
vadă copilul campion la fotbal şi după aceea îl voi asupri. Nu s-a<br />
ţinut de cuvânt. L-am pierdut şi l-am regăsit după o sută şi ceva<br />
de ani. Luptase pe front şi un glonte l-a nimicit. L-am vârât în iad.<br />
Aşa voi face şi cu ei. Au privit în urmă la indivizii care şi-au<br />
căpătat locul în Eden. N-au vrut să se lanseze în pământuri căci<br />
mândria nu s-a înduplecat să lase loc raţiunii. Nu-i nimic, la<br />
capătul drumului infinit se află o fântână săpată în gheaţă. Sigur<br />
133
Change language