antologie V – 2010-2011

se transforme în stane de piatră, aşa că au continuat să urmeze
poteca înzăpezită ce le mâna trupurile spre o direcţie pseudocorectă.
Erau goi şi tălpile se înfierbântaseră de la frig. Ar fi vrut
să se aşeze pe sticluşul peste care fusese presărat un umil strat de
zăpadă, însă dorinţa lor nu convenea cu umilinţele scriptice la
care trebuiau să se supună pentru a agonisi destulă viaţă pentru a
muri. De câteva zile nu au vorbit nimic, nici măcar prin semne.
Doar paşii lor strivind pământul şi tunetele groaznice aruncate din
cer pătrundeau în solitara lume. Erau străini, erau orbi şi habar nu
130