antologie V – 2010-2011

fiecare secundă contează. Ura m-a ajutat mult, însă m-a şi distrus.
Orice urmă de iubire, de pace, orice zâmbet din sufletul meu a
dispărut.
În cei cinci ani petrecuţi acolo nu am văzut nici măcar un chip
cunoscut. Nu mi s-a permis să iau legătura cu nimeni şi nu am
avut voie să primesc vizite. Când ajunsesem la patru ani şi şase
luni de sentinţă ispăşită, am avut surpriza să dau peste o persoană
cunoscută. Destinul a făcut ca eu şi Lena, cea care m-a aşteptat
atunci la aeroport, să ne întâlnim din nou. Ea era nou-venită,
transferată de la o altă închisoare din Mexic şi arăta exact aşa cum
mi-o aminteam. Abia atunci când am văzut-o mi-am dat seama că
pe ea nu o uram. Nu o uram, pentru că încă nu ştiam dacă a avut
vreo vină sau nu, în cele întâmplate. Nu o uram, pentru că
ajunsese şi ea în închisoare. A fost foarte speriată să mă revadă.
Se temea de mine, o puteam simţi. Îi era probabil frică de
răzbunare... deşi, în final, ea s-a dovedit a fi o victimă, ca şi mine.
Cred că Dumnezeu s-a gândit şi la sufletul meu de a trimis-o pe
Lena în aceeaşi închisoare ca şi mine. S-a gândit că aveam nevoie
să ştiu adevărul, singurul antidot care m-ar fi putut determina să
îmi înving dorinţa de răzbunare, setea de revoltă. Am aflat, astfel,
cele întâmplate. După cum am intuit, Lena nu fusese altceva decât
o marionetă în mâinile traficanţilor. Eu, eu „am interpretat” rolul
oiţei naive. Se pare că oricine ar fi câştigat acea afurisită de
tombolă ar fi trebuit să care respectiva „încărcătură” în Mexic.
Dacă totul ar fi decurs bine, eu nici măcar nu aş fi ştiut de
trasportul ilegal, ci m-aş fi relaxat fericită la soare, după care m-aş
fi întors înapoi acasă, la viaţa mea liniştită alături de familie. Însă,
ghinionul, care m-a urmărit toată viaţa, a făcut ca eu să fiu prinsă.
Lena, alături de mine, fusese implicată fără să vrea. Se angajase
pentru slujba de ghid turistic, fiind instruită să mă ajute la căratul
valizelor. Prin urmare, alegerea valizei cu pricina a fost ceva
spontan, o pură coincidenţă. Însă întrebarea era cum aveau să
pună mâna traficanţii din Mexic pe armele din valiza mea, dacă
Lena nu era implicată? Simplu! Se pare ca plănuiau să se furişeze
în camera din hotelul în care aş fi fost cazată, în timp ce eu eram
plecată – un plan lipsit de ingeniozitate, după părerea mea. Dar
lucrurile nu au mers atât de bine pe cât se aşteptau ei. Eu am ajuns
123