You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
cum să scap din universul concentraţionar din care fusesem<br />
obligată să fac parte...<br />
Cât am stat în închisoare, nu mi-a fost permis să iau contactul<br />
cu nimeni. Abia am reuşit să menţin legătura cu părinţii mei, care<br />
m-au încurajat de fiecare dată, evitând să îmi spună greutăţile prin<br />
care treceau sau problemele pe care le aveau. Cel mai greu mi-a<br />
fost atunci când am aflat de moartea mamei. Sentimentul sfâşietor<br />
de vină a revenit odată cu vestea tragică. Mama era totul pentru<br />
mine. În afara faptului că mă consideram vinovată pentru moartea<br />
ei, îmi era ruşine faţă de ea. Ultima oară când o văzusem îmi<br />
spusese să nu plec, să nu o părăsesc. Îmi amintesc şi acum nopţile<br />
în care plângeam până la epuizare şi mă gândeam cum să ies din<br />
închisoare mai repede. Singura dorinţă a mea era aceea de a vizita<br />
mormântul mamei. Am început să număr zilele rămase, scrijelind<br />
liniuţe cu ajutorul unui cui vechi pe pietrele celulei. Începusem să<br />
cred că viaţa mea nu mai avea niciun rost... de ce oare Dumnezeu<br />
mă lăsase pe mine în viaţă şi o luase pe mama? De ce oare a<br />
trebuit să plătească cu viaţa o fiinţă nevinovată pentru greşelile<br />
unei inconştiente ca mine? Prea multe întrebări fără răspuns îmi<br />
bântuiau conştiinţa şi nu îmi dădeau pace. Învăţasem să dorm<br />
„iepureşte”. În timp ce creierul meu lucra neîncetat, corpul meu<br />
râvnea la odihnă. Viaţa mea se schimbase complet. Nu mai aveam<br />
niciun scop, niciun ideal care să mă facă să lupt.<br />
După doi ani de încercări disperate de a mă elibera, am<br />
renunţat. Mi-am dat seama că nu pot face nimic pentru a-mi<br />
schimba soarta. Am trecut la faza de acceptare, de resemnare şi<br />
am decis să aştept. Mă izolasem, refuzasem să mai vorbesc.<br />
Singura persoană care m-a ajutat a fost mama. Sunt sigură că ea a<br />
vegheat tot timpul deasupra mea şi că m-a întărit. O visam în<br />
fiecare noapte şi vorbeam cu ea. Vina a început să dispară cu<br />
timpul, însa ura... ura a crescut. Am început să mă gândesc la toţi<br />
cei care mi-au făcut rău de-a lungul vieţii mele şi, astfel, am<br />
devenit mai puternică. Ura şi dorinţa de răzbunare au fost cele<br />
două elemente care m-au ajutat să îndur şi să supravieţuiesc.<br />
Durerea era prea mare... nici moartea nu ar fi putut să o înlăture.<br />
Am realizat, astfel, că viaţa unui om e prea scurtă şi mult prea<br />
preţioasă pentru a o irosi. Fiecare secundă trebuie preţuită...<br />
122
Change language