Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
puternic la cap. Singurele lucruri pe care mi le mai amintesc sunt<br />
coşmarurile ce au urmat. Îl visam întruna. Îl vedeam ca pe un<br />
înger, mai întâi, cu aripi albe, coborând din ceruri spre mine<br />
pentru ca, apoi, să îşi smulgă aripile, transformându-se într-un<br />
demon. Chipul său mă urmărea pretutindeni şi mă simţeam goală<br />
pe dinăuntru şi pe dinafară... Ura era cea care mă mai ţinea în<br />
viaţă. Îl uram prea mult pentru ceea ce îmi făcuse pentru a părăsi<br />
lumea astfel. Nu aveam să mor din cauza lui! Nu!<br />
4.<br />
Am zăcut în spital, în comă, timp de trei săptămâni. Lovitura<br />
la cap îmi cauzase câteva probleme serioase. Imediat ce mi-am<br />
revenit complet, am fost transferată la închisoarea pentru femei.<br />
În perioada în care fusesem internată în spital mi se decisese<br />
soarta. Fusesem judecată şi condamnată la 10 ani de închisoare în<br />
Mexic pentru transport ilegal de arme. Am fost devastată. Deşi<br />
mă gândisem că exista posibilitatea să îmi pierd libertatea, trăiam<br />
cu speranţa că mă voi întoarce acasă. Îmi lipseau prea mult cei<br />
dragi...<br />
M-am adaptat treptat la viaţa din închisoare. Deşi eram foarte<br />
diferită de celelalte deţinute, măcar aveam certitudinea că nimeni<br />
nu îmi va mai face vreun rău. Anii petrecuţi aici au fost o plăcere<br />
pe lângă cele două zile de chin din „Después de la escritura y la<br />
recompensa”. Totuşi, nu m-am putut apropia de niciuna dintre<br />
femeile de aici. Eram prea izolată, prea neîncrezătoare şi<br />
suspicioasă. Am reuşit să uit incidentul cu José, până şi scârba<br />
dispărând după o perioadă de timp. Frica... frica însă m-a<br />
schimbat...<br />
Timpul mi-l petreceam gândindu-mă cum să îmi dovedesc<br />
nevinovăţia. Eram intrigată de faptul că, după cele suferite în<br />
închisoarea pentru bărbaţi, tot eu eram cea obligată să ispăşească<br />
o pedeapsă de zece ani, în timp ce adevăraţii vinovaţi erau în<br />
libertate. Simţeam că era responsabilitatea mea să fac ceva pentru<br />
a dovedi tuturor, prin nevinovăţia mea, cât de meschini şi răi pot<br />
fi oamenii. Speram că, dacă îmi voi demonstra nevinovăţia, voi<br />
reuşi să trag un semnal de alarmă asupra societăţii de atunci.<br />
Avea dreptate mama. Banii sunt totul, iar în lipsa lor eu nu aveam<br />
121
Change language