antologie V – 2010-2011

pe Aurora de mână şi se îndreptară împreună spre nimic. Spre
orice.
Cât despre Maa, el nu îl mai revăzu niciodată pe Fitz. Cu
toate acestea, nu renunţă niciodată la dragostea lui pentru acesta şi
muri singur şi neconsolat din cauza unei carenţe de suc de mango
în organism.
...
Nu, adevărul e altul. De fapt, Maa a întâlnit-o pe Boreala,
sora Aurorei, şi şi-a dat seama că fetele nu sunt o opţiune chiar
atât de rea.
YoShizzle şi Copilul Curcubeului au plecat într-o călătorie în
jurul lumii în căutarea mamei lui YoShizzle, Alegoria. Nu că i-ar
fi fost dor de maică-sa, dar YoShizzle devenise, între timp, un
intelectual de primă clasă şi vroia neapărat să afle care e fiinţa
care i-a pus un nume de gorilă descreierată. Nu au găsit-o
niciodată, dar au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, călătorind
prin întreaga lume.
Fitz şi Aurora au făcut ce fac de obicei cuplurile ficţionale –
desigur, au trăit şi ei fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aurora s-a
asigurat de câte ori a fost nevoie că Fitz nu mai dă doi bani pe
toate tâmpeniile care se întâmplă zi de zi în lume şi l-a asigurat şi
pe el că nu e responsabil pentru greşelile oamenilor. Lumea şi-a
continuat (d)evoluţia, oamenii au inventat alte chestii cum ar fi
bicicleta zburătoare, aparatul care mestecă şi înghite mâncarea în
locul tău şi fabricatorul de zâmbete şi au continuat să se ascundă
de ei înşişi, până când Dumnezeu s-a săturat şi a pus punct.
- STOOOOOOP! a urlat El.
Şi asta a fost. Lumea s-a terminat cu un cuvânt, la fel cum a
început. La vremea aceea, din Fitz deja nu mai rămăsese nimic.
- Fraierul! râse Dumnezeu, amintindu-şi. Credea că el, doar
un amărât de om, doar o jumătate de atom în imensitatea
universului, putea schimba lumea! Uneori şi eu mă minunez cât
de tâmpiţi pot să fie oamenii ăştia. Auzi la el, să schimbe lumea!
Dumnezeu se înşela, pentru prima oară.
105