antologie V – 2010-2011

Maa îşi retrase brusc chipul, tuşi ca să-şi dreagă vocea şi
începu:
- Acum o sută de ani, pe o insulă departe de aici, s-a născut
Flitz, un tânăr pe cât de prost, pe atât de periculos. El a reuşit să
schimbe cursul viitorului. Flitz a inventat insultele, Flitz a
inventat blamarea celorlalţi, Flitz a generat în sufletele oamenilor
– cum să-ţi spun eu – orgoliul. Acest dezastru, această calamitate
s-a abătut asupra lumii ca o – Maa făcu un gest larg cu mâinile –
ca o pătură de negură ce a întunecat minţile oamenilor.
Fitzwilliam, tu eşti reîncarnarea lui Flitz, eşti Cel Ales, eşti modul
în care Flitz a ales să-şi răscumpere greşelile. Înainte să te naşti
tu, spiritul lui Flitz m-a contactat ca să-mi dezvăluie acest
înfricoşător secret. (Fitz calculă. Maa avea 19 ani, ceea ce
însemna că spiritul lui Flitz îl contactase pe când avea cel mult 2
ani.) El mi-a dezvăluit singura soluţie ca lumea să redevină ceea
ce era: o lume pură, o lume curată, o lume aidoma lumii fratelui
meu, Copilul Curcubeului. Pentru a face acest lucru posibil, tu,
Fitzwilliam, trebuie să mori.
Aici, Maa făcu o pauză pentru a observa impactul pe care
cuvintele lui l-au avut asupra lui Fitz, însă Fitz avea privirea
încremenită într-un punct undeva în spatele gazdei lui.
Întorcându-şi chipul, Maa îl văzu pe fratele său de cruce, Copilul
Curcubeului, stând în prag. Copilul Curcubeului avea pielea albă
ca iaurtul, părul blond-deschis, ochii albaştri ca cerul la amiază şi
hainele în culorile curcubeului. Cămaşa, pantalonii, pantofii,
cureaua, jacheta, pălăria şi rujul de buze aveau fiecare o culoare
distinctă. Fitz fu uimit de strălucirea pe care o emana acea nouă
apariţie şi nu reuşi să îşi ia privirea de la tânăr.
- Hm, hm, tuşi Maa. După cum spuneam – aruncându-i o
privire ucigătoare lui Fitz – Fitz, trebuie să mori.
- Şi nu oricum, se auzi vocea ca un clinchet de clopoţei a
Copilului Curcubeului, în timp ce acesta înainta în interiorul
camerei. Vei muri prin puterea cuvintelor, căci prin puterea
cuvintelor ai distrus lumea. Eu şi fratele meu te vom acuza de
crimele cele mai oribile, de acţiunile cele mai terifiante, de răutăţi
pe care nici nu ţi le poţi imagina până când vei ajunge să crezi în
acuzaţiile noastre şi îţi vei pierde minţile. Atunci vei muri, iar eu
100