Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

viului din interregn. Omul care scrie este îngerul care
civilizează, rebeliunea lui nu poate fi antidivină, ci eventual
stârneşte zeilor gelozia invocată explicit în capitolul
„Stricăciunea omului”, din Vechiul testament. Zeii se temeau că
oamenii din Sumer, Ur, Uruk, Uruşim leagănul actualei omenirii
şi al scrierii…” cei din Babylon, vor ajunge „asemenea lor”, aşa
că le-au „amestecat limbile”, le-au stricat emanciparea, ceea ce
nu ne convinge că erau iubitori, că era(u) Dumnezeul; dealtfel
Elohim este în ebraica veche la plural! Nimic mai uman ca
imperioasa nevoie de a comunica, iar comunicarea prin scriere
a fost esenţială pentru fixarea unei Memorii colective, unei rigori
a experienţei dobândite prin veacuri, în folosul descendenţilor;
pentru dezvoltarea prin observaţie, pentru progresul general şi
pentru conştientizarea oamenilor în condiţia lor devenitoare,
nicidecum una a damnării oarbe. Liberul arbitru a fost darul
Creatorului Adevărat, omul nu este redus la un rob - executant
mecanic, un cyborg, el are răsădit genomic elementul
propulsor, impulsiunea în sus, spre autonomie de mişcare,
acţiune şi Opţiune morală ce-l va face compatibil cu semenii, în
ideea progresului comunitar, civilizaţiei. Dacă scrisul adus de
„Fii cerului”, este un păcat, rămâne de revăzut: poate că
CENZURAREA şi pedeapsa nu aparţine Dumnezeului Absolut,
incognoscibil, ci tocmai unor misionari abătuţi de la misiunea
lor, rebeli, prin gravitatea centrală: coabitarea Lor cu femeie
umană şi procrearea de hibrizi, din care au proliferat apoi
giganţii, evident efect al unor abateri de ordin strict genetic: un
act probabil fraudulos, al entităţilor intermediare, (prin
substituire!) de cei aterizaţi în număr de două sute (Vezi Enoh),
la muntele Hermon. Să îi numim chirurgi geneticieni. (Ing- Eng-
Engeneering- inginerie genetică- engel, ciudată sugestie
fonetică! Apropos England, traducerea este „Ţintulul- Ţara
îngerilor! n.a.). Este ceva foarte tulbure ceva, ocultat, ceva
opturat în această problemă a „răzvrătirii” omului prin
autocunoaştere şi aspiraţie la emancipare. Deasemeni, după
Diluviu, durata vieţii umane a fost drastic redusă la cca 7o de
ani, patriarhii trăiau mult mai mult: veşnic, adică VECInic, adică
veacuri, secole, aproape ca- îngerii lui Enoh. Se poate prezuma
că Ei au efectuat modificări restrictive şi privitoare la funcţiile
creierului speciei de după Potop, post-adamice. Interconexiunile
neuronale, se ştie, pot fi forţate de situaţii limită
cerebrale, înnăscute, sau determinate de locuri, pot produce
98