Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

fiind, făceam din tuleul cucuruzului, morişti şi le plantam
pe repezişul Streiului, vrăjit de jucăria asta, ca de cealaltă,
a avioanelor de jucărie, pe care, în Ardeal, copiii de la sate
o puneau în colţul frontal al casei... Un sens e-n toate,
intersectiv, între lume şi metalume. Moara, spunea cel de
la Rohia, este ca şi omul, duală. „ Adesea Morarul e
dinspre diavol, iar moara însăşi macină nu numai bine”.
Este probabil condiţie tragică - uraniană-, a celui ce ce
suferă spre a se vindeca alţii? Fie acesta o etapă ce se va
limpezi în frăţie cu Timpul duratelor noastre... Concluzie.
„ Dar moara acţionată de o apă crugătoare se numără
printre Fermecături şi Gingăşii, e un compendiu de
metafizică binevoiotare pentru uzul oamenilor de bună
voie” Nuanţa prudentă ar fi „ de voie bună”, benevoitor,
sau de bună voie în sensul supunerii unei legi a supunerii
roţii în rostul angrenajului, aşa cum cărămida este în zidire
şi fundament, şi cheie de boltă, şi Tourn ?
Unicitatea ....În statistici recente, omenirea a depăşti
şapte miliarde...Tot atâtea probabilităţi posibile (sic, n) –
aşadar (igitur)– lumi...Unicitate în diversitate...Pluralitatea
lui Elohim? Ori, îndoitor zicând. Adică sceptic- cioranian-
diversitate recte diversiune ? Omul adamic fusese
programat a da nume: dând nume, face o mutaţie psihică
înspre control şi asumare de sine...adică liber- arbitrul ce îl
separă de Ordinea ascunsă Sieşi, a Divinităţii? Logosul
apheironic, în infinite scânteieri ale parabolei lui Iov? A da
nume este cumva a lua în stăpânire, dar depinde cum:
prinempatie, sau cu foame de a lua în stăpânire ? În primul
rînd această ecuaţie priveşte perechea umană, dar şi
umanitatea însăşi. A da nume poate fi în eroarea entropică,
*
85