Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

Fără falsă ruşine, când au gustat din ceea ce
În origini ai prădat complice cu zeul?
2.
Făţarnicul meu cetitor, frate.
Baudelaire a înţeles despre un pictor faimos
Şi zadarnic, pe numele lui Chenavard,
Că are un creier acre seamănă cu oraşul său natal
Astfel şi noi, înbâscist de emanaţii cocsochimice,
De mugetul furnalelor şi distrofia copiilor ca fenomen
Determinat monstruos de decretele ceauşiste
De raţionalizarea eroică a hranei, apei şi fricii
Un creier labirintic bolnav opturat
Un creier căruia i s-a retezat creieraţia
Un creier ca gura spartă a peşterii lui Platon
Explicitată de Heidegger, un creier aplatizat
De miturile lui Sisif, Prometeu şi Freud
Prin aceea că suntem impregnaţi de vindecările noastre
Ca de efectul forcepsului şi ideologiilor care ratează
Mulţimile – aidoma tulpinelor de viruşi
Precum în text, aşa în metatext…
Ferice de tine, cetitor făţarnic, tu, semenul meu,
Frate că nu înţelegi.
Însă eu,iată, îşi flutur despre triumful Imaginaţiei
Cel mai alinător pansament şi sângele buşneşte
Printre cuvinte înnoitor-
Sângele meu cântă melodiind moartea
Şi nu mă mai tem că exist.
Fii ca aceste gânduri, frumuseţe pură şi dezinteresată,
Iar dacă se zvoneşte prin cetate că aş fi murit
Să nu îi crezi.
Moartea e o abstracţie fragmentară a vieţii
73