Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

01.06.2013 Views

scrie că fusese „ răpit” de zei, dus undeva în Nord ( ? ) şi instruit acolo...Enoh ( Enoş) scrie ( v. manuscrisele de la Qoumran) – despre o debarcare a unor fiinţe superioare ( îngeri civilizatori ?) pe muntele Hermon ( Harmon?) – în număr de 200, cu şefi de grupe a câte zeci, fiecare cu misiunea lor pe care azi o înţelegem ca una superior- ştiinţifică. Între ei, unul „ i-a învăţat pe oameni să scrie cu apă şi funingine”, ceea ce a fost considerat de „ bază”, un gest rebel... Însă el era unul al Emancipării, al evadării din arhetipul post- glaciar al Peşterii, cavernicol, strivit de iraţionalism, de magie, şamanism, vrăjitorie etc. Mai târziu, la popoarele de pe munţi, ale Soarelui, atât în America de Sud şi Nord, cât şi în Europa şi Asia, conceptul magic –Peşteră- vatră sacră, a fost înălţat pe culmi montane, preced]nd SANCTUARELE. Toate manifestările cultice au la origini practici magice de „ relaţie” cu Cerul, zeii, moartea şi ideea – sâmbure, cu sens arhetipal ( !) – de trecere post- mortem în „ alte lumi”, ale zeilor- părinţi sau Străbuni...A scrie, a lăsa grafeme- necrologice, etc- era crezul lor că vor fi auziţi, ascultaţi, ajutaţi după moarte, de zeii- stăpâni. Imaginea zeului suprem eventual iertător, care să-i „ învie” după ce mor, vine în om din negura eonilor, probabil de ordinul sutelor – de –mii de ani. A scrie şi oficia cultic- magic rituri era privilegiul vracilor, şamanilor, vrăjitorilor, ulterior – prin sincretism- transferat Marelui Preot, ca în Dacia preistorică. Cei ce fixau cumva Memoria mitică a stră- stră-bunilor sacri, ( tatăl, tătâne, tartaros) – erau ei înşişi consideraţi sacri, aşa cum a fost la noi Zalmolxes, ( instruit în Egiptul cucerit- ocupat de greci, de Pitagora) ...sau de Zamloxe...( Ciudat că avem prefixul nominal( etimonic) DECE ( lat. Zece ??!, al Zecelea ? ) atât la Regele DECEBAL ( Al zecelea Baa l( Alb, strălucitor)- ca şi la Preotul său DECENEU). 5

Luxferris- Purtătorul de lumină .. Scrisul ar fi aşadar un stigmat de tipul celui Luciferic, strict însemnînd fixarea şi continuitatea unei MEMORII – ca factor progresist pentru devenirea umană pe terra. Nenumărate milenii, înainte de Potopul universal, omniprezent în toate miturile globale, omul lăsa semnele lui pietroglifice sau cultic- primitive din peşteri, ca şi cele din incintele funerare, movile ( urieşeşti ! ) - dolmene, cromlehuri, dar şi piramidele din Africa şi Americi - în materia cea mai perenă, greu degradabilă: roca. ( Granit, calcare). Ulterior, în Mesopotamia ( Sumer) dar şi bunăoară în Transilvania ( la Tartaria, anterior scrierilor din Sumer) – au apărut tăbliţele din lut ars, cu înscrisuri ( cultice, iniţiatice) – conţinnd MEMORIA unor origini „ de la zei”. ( La Tărtăria, Oraştie, zeul invocat în scris era numit ŞAUE...). ( Nume actuale din toposul transilvan şi nu numai : Şeuleşti ( lângă Deva), Şeuca, Şeu, Şeile ( trecătorile montane), de ce nu şi Zeicani, etc.? În Egiptul antic, cel mai straniu zeu a fost SAURON, etimon al ...suarienilor, eventual al unor predecesori terrieni de tip reptilian- urieşesc ? ( v. Geneza, Vechiul şi Noul Testament, dar şi mai în profunzimea Timpului ( marele ANU, zeitate primordială, CERUL) – epopeile Ghilgameş, Enuma Eliş, etc. Există engime ale uriaşilor – cosmonauţi, giganţi, în picturile milenare parietale din peşteri, inclusiv în Africa. Ele au precedat scrierea şi au fost evident cu ţintă magică- cultică, iniţiatică şi de apel către Zeii Originari, poate ...temponauţii civilizatori, fie ei consideraţi prin demonizare, „ îngeri căzuţi”, diavoli, demoni, toţi de gen luciferic ( Venusian, antesolarian) . ( capodopera eminesciană LUCEAFĂRUL „ cel nemuritor şi rece” ) – este încă un COD MITIC, valorificat de marele 6

Luxferris- Purtătorul de lumină ..<br />

Scrisul ar fi aşadar un stigmat de tipul celui Luciferic,<br />

strict însemnînd fixarea şi continuitatea unei MEMORII –<br />

ca factor progresist pentru devenirea umană pe terra.<br />

Nenumărate milenii, înainte de Potopul universal,<br />

omniprezent în toate miturile globale, omul lăsa semnele<br />

lui pietroglifice <strong>sau</strong> cultic- primitive din peşteri, ca şi cele<br />

din incintele funerare, movile ( urieşeşti ! ) - dolmene,<br />

cromlehuri, dar şi piramidele din Africa şi Americi - în<br />

materia cea mai perenă, greu degradabilă: roca. ( Granit,<br />

calcare). Ulterior, în Mesopotamia ( Sumer) dar şi<br />

bunăoară în Transilvania ( la Tartaria, anterior scrierilor<br />

din Sumer) – au apărut tăbliţele din lut ars, cu înscrisuri<br />

( cultice, iniţiatice) – conţinnd MEMORIA unor origini „<br />

de la zei”. ( La Tărtăria, Oraştie, zeul invocat în scris era<br />

numit ŞAUE...). ( Nume actuale din toposul transilvan şi<br />

nu numai : Şeuleşti ( lângă Deva), Şeuca, Şeu, Şeile (<br />

trecătorile montane), de ce nu şi Zeicani, etc.? În Egiptul<br />

antic, cel mai straniu zeu a fost SAURON, etimon al<br />

...suarienilor, eventual al unor predecesori terrieni de tip<br />

reptilian- urieşesc ? ( v. Geneza, Vechiul şi Noul<br />

Testament, dar şi mai în profunzimea Timpului ( marele<br />

ANU, zeitate primordială, CERUL) – epopeile Ghilgameş,<br />

Enuma Eliş, etc. Există engime ale uriaşilor – cosmonauţi,<br />

giganţi, în picturile milenare parietale din peşteri, inclusiv<br />

în Africa. Ele au precedat scrierea şi au fost evident cu<br />

ţintă magică- cultică, iniţiatică şi de apel către Zeii<br />

Originari, poate ...temponauţii civilizatori, fie ei<br />

consideraţi prin demonizare, „ îngeri căzuţi”, diavoli,<br />

demoni, toţi de gen luciferic ( Venusian, antesolarian) . (<br />

capodopera eminesciană LUCEAFĂRUL „ cel nemuritor<br />

şi rece” ) – este încă un COD MITIC, valorificat de marele<br />

6

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!