Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

01.06.2013 Views

sunt Mesia, cum nu toţi nebunii sunt nebuni. Nebun poţi fi doar din prea-iubire, ori din ură, intensă, ura de sine, alienarea. Iată, e timpul când alungat din pustie, botezătorul cu creierul ars, se căzneşte a se căţăra în munţi, la ruinele sanctuarelor. Întâi se cade din istorie, apoi se surpă şi din Mit. * Lumea este condusă de spioni, ei decid triumfurile furiilor lor. Rămâne de aflat spionii cărui dumnezeu sunt fiecare?(...) Mate- fizicicienii, paraleli cu teologii, ne vorbesc despre, ordinea ascunsă, ne vorbesc despre fractalism,ne spun să ne temem de cataclisme ( ne temem!),sau de vulcanul ca ve irumpe din Yelowstone Park şi va sufoca tot ce este încă viu...Goethe este uitat cu al său Faust, şi” scornirea întunecată a religiei”...Să fie „ordinea ascunsă” chiar infernul ? . cred unii, ceilalţi cred că e Dumnezeu...Dar despre El, s-a spus că „ se ascunde arătându-se, şi se arată ascunzîndu-se” ( curat sofism)...„ Bolile indivizilor, sunt şi bolile societăţii”...Ei bine, depresivitatea ta va fi, este deja, una aproape generalizată... Consolează-te, vei învia ...cândva, să sperăm că altundeva, nu aici... DE RERUM INOCENTIA Motto: „ boala profesională a scriitorului este înnebunirea”- Nichita Stănescu. Pentru Erika Recent, am regăsit sintagma „ ordinii ascunse”, poate un nume dat ab origine de om, unei (id) entităţi incognoscibile, poate unui principiu suveran al ceea ce atribuim Divinului neîntrupat în organic, ( interregn-ul), pe care nu suntem meniţi a ni-L reprezenta decum cel mult 59

după „ chipul şi asemănarea „ omului, fie-mi iertată parafrazarea. Oare suntem programaţi genomic a ne naşte fără vopia noastră ( thelema), recte a muri idem, în paradgima unei ORDINI ascunse, raţionalitatea noastră, necesară pentru a ne menţine în Fractalia, unica ieşire spre a nu înnebuni înţelegând că murim zilnic, încă prin naştere, şi speranţa care întreţine arderile sufletului, în sufletul mare al Naturii- Mame,” pururea fecioară”?- deci a trăi SUPORTABIL între fălcile dilemei A FI ori A NU ( mai) FI......şi oare calea, adevărul şi viaţa, ne este stigma unei ţinte din ASCUNSUL ORDINII ACELEIA, anume a ceea ce numiră svanţii recenţi „ Sinele hristic”?Am cunoscut în viaţa-mi de om, încă om, neînstrăinat în demenţa bătrâneţei umane atât de umile, de înjositoare pentru CREATURĂ, ( oare nu şti împilatoare pentru CREATOR?- iată frigul întrebării niceene...şi mi-am scris cărţile crezând că primesc şi dărui astfel ceva, pentru a fi primite în darul meu de suflet empatic, ÎNNĂSCUT, altora, cândva...Întrebarea mea obsedant hamletiană, nu este cea pe care, invocând ca remediu şi alinare SOMNUL, a devenit prin vârste, nu A FI ori a nu fi, ci DE CE ?Ei bine, aceasta este ÎNTREBAREA cea mai tulburătoare a COPILULUI, a inocenţei NEPIERDUTE, de la care se poate revendica autenticul poet, homo cogitans...În această întrebare- estuar şi sanctuar, îmi îngădui eu încă sacrul „ răgaz” de a-mi cânta, cum Hoelderlin scria, patria. Fie ca o eternă nostalgie ...paradiziacă. De ce suntem, de ce am venit ( sau am fost aduşi), de ce ne lăsăm devoraţi- prin vocaţia devoţiunii –şi iubirii, de propriile utopii, himere, intraductibile doruri, de ce suntem- prin deducţie intuitiv). Una ce pare deja înnegrită, copleşită de ceea ce genialitatea atrage ca inocenţă întru re-descoperirea Sinelui. 60

după „ chipul şi asemănarea „ omului, fie-mi iertată<br />

parafrazarea. Oare suntem programaţi genomic a ne<br />

naşte fără vopia noastră ( thelema), recte a muri idem, în<br />

paradgima unei ORDINI ascunse, raţionalitatea noastră,<br />

necesară pentru a ne menţine în Fractalia, unica ieşire<br />

spre a nu înnebuni înţelegând că murim zilnic, încă prin<br />

naştere, şi speranţa care întreţine arderile sufletului, în<br />

sufletul mare al Naturii- Mame,” pururea fecioară”?-<br />

deci a trăi SUPORTABIL între fălcile dilemei A FI ori A<br />

NU ( mai) FI......şi oare calea, adevărul şi viaţa, ne este<br />

stigma unei ţinte din ASCUNSUL ORDINII ACELEIA,<br />

anume a ceea ce numiră svanţii recenţi „ Sinele<br />

hristic”?Am cunoscut în viaţa-mi de om, încă om,<br />

neînstrăinat în demenţa bătrâneţei umane atât de umile,<br />

de înjositoare pentru CREATURĂ, ( oare nu şti<br />

împilatoare pentru CREATOR?- iată frigul întrebării<br />

niceene...şi mi-am scris cărţile crezând că primesc şi<br />

dărui astfel ceva, pentru a fi primite în darul meu de suflet<br />

empatic, ÎNNĂSCUT, altora, cândva...Întrebarea mea<br />

obsedant hamletiană, nu este cea pe care, invocând ca<br />

remediu şi alinare SOMNUL, a devenit prin vârste, nu A<br />

FI ori a nu fi, ci DE CE ?Ei bine, aceasta este<br />

ÎNTREBAREA cea mai tulburătoare a COPILULUI, a<br />

inocenţei NEPIERDUTE, de la care se poate revendica<br />

autenticul poet, homo cogitans...În această întrebare-<br />

estuar şi sanctuar, îmi îngădui eu încă sacrul „ răgaz” de<br />

a-mi cânta, cum Hoelderlin scria, patria. Fie ca o eternă<br />

nostalgie ...paradiziacă. De ce suntem, de ce am venit (<br />

<strong>sau</strong> am fost aduşi), de ce ne lăsăm devoraţi- prin vocaţia<br />

devoţiunii –şi iubirii, de propriile utopii, himere,<br />

intraductibile doruri, de ce suntem- prin deducţie<br />

intuitiv). Una ce pare deja înnegrită, copleşită de ceea ce<br />

genialitatea atrage ca inocenţă întru re-descoperirea<br />

Sinelui.<br />

60

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!