Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

vremuri de cumpănă. Nici acţiunea lor, nici credulitatea
oarbă a celor massificaţi, mancurtizaţi (ca şi în
politicianism!) – nu aduc decât o falsă consolare în faţa
condiţiei că murim, clipă de clipă, în legea cosmică, care
este a autosacrificiului creaţiei în opera temporală.
*
Comportamentul religios al Artelor nu este act de
revoltă, luciferic, ci act de căutare a Sensului, a esenţei
faptului de A FI. Ele sunt în parte şi opera Visului, vital
pentru om, ca şi somnul. Asta îşi răspunse Hamlet, care
avu revelaţia incestului camuflat în cetate, în familie: „ Să
dorm, să dorm „!
*
Într-adevăr, cine nu iartă, pe sine nu se iartă, aşadar este
sado-masochist, suicidar.
*
Foamea şi setea de a cugeta, aparţin Fiinţei.
Raţionalismul a eşuat însă, negînd invizibilul care „ se
agită „ în om. De aici, condiţia tragică a lui A Fi, a
fiindului?
*
Cele mai multe opere, geniale, sunt ale Disperării, ale
frustrării, ale traumei psihice şi într-un fel, sunt
compensatorii: ele emană monstrul dictaturii, al idolatriei
care se disimulează în strivitoarea nomenclatură a ceea ce
numim „ demonism”.
*
Cărţile, cele mai multe, sunt bolnave, produse ale bolii
de a nu suporta existenţa, poate a urii de sine, evocate de
eruditul psiho-fizician intrus în arta literară, H. R.
Patapievici.
Nici dni Liiceanu sau Pleşu nu mă mai fac să-i aud,
deoarece prin faptele lor, sunt aşi ai dedublării faţă de
puterile ce se înstăpânesc, recidivează răul viclenit, sau
40