Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

eliberat şi complect nebun: predalism tremens. Uita şi
brusc îşi amintea câte ceva.. L-am întâlnit, ca pe o
fantomă, pe un pod de peste Cerna, incredibil ! Privea apa
neagră a râului- canal industrial. L-am abordat cu un
bunăziua, don’ director....M-a privit din altă lume, o mască
sinistră „ Cine eşti dumneata” ? I-am amintit, nu uitase...”
Da,. Da...”...” Păi am fopst deportat la ruşi, mi-au dat
drumul, acum dorm la Teliuc, într-o baracă de moldoveni
de la mină”...Nu a acceptat să stăm de vorbă la o
terasă...Îmi bătea inima şi am înţeles că e mai bine să îl las
acolo, era cu acelaşi costum vechi, ros de moliile vreunei
magazii de „ efecte”, din lagărul de muncă. Nu avea niciun
urmaş...I-am spus sărut-mâna şi am plecat...Nu l-am mai
văzut niciodată.
*
Sintagma uitării de sine, ca necesitate de leac, de
consolare, de spulber de ninsoare peste toate câmpurile
dintre veghe şi ...memorie. Un mici memorial al acestei
uitări, iată aceste pagini. Îmi voi reface lecturile anilor în
care am rezistat şi prin marii îndureraţi, Trakl, Paul Celan,
Pius Servien, Rilke, sau Silvia Plath...Şi de la noi, prin
Blaga, Cioran, Bacovia, Ion Barbu...Iar dintre istoricii
magnifici, Densuşianu, Vulcănescu, Nae Ionescu, A D
Xenopol, Iorga, Lazar Şeineanu, oh, şi desigur, Mircea
Elaide : i-am recuperat mica-i capodoperă din 1966,
„Aspecte ale mitului”...Ce stare duminicală ! Ci nu
barbaria noilor Jurmuzaki, Take, Iancke lu Kadîr,
Sadoveanu puah !
Memoria în zig- zag sau Mancurdistan
Bulgarohtonii, alde „ românul” Raicev, ( vers superb,
totuşi „ interior naiv”) , Raicu, protelcultiştii alogeni and
cei „ ai noştri”, put dicţionarele vremii de ei ! nu-i aşa, tov
163