Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

ecepţie şi emisie...Opera vie, gânditoare, care îşi neagă (
absurd) originea, îşi neagă sensul, fiindul, şi atunci este
îmbolnăvită de înstrăinare, menită întreruperii şi resorbţiei
în neantul „materiei negre...” (antimateriei, calculată ca
fiind copleşitoare ca proporţie în cosmos, aşadar şi în
micro-cosmosul care suntem ( summum).
*
Ce simplu deducem analogic – antinomic, mental,
observînd Natura, laboratorul continuu al Divinităţii !
Mişcarea cosmosului, este cea a spaţiului- timp, materiei şi
antimateriei !, se vede asta în vrejurile plantelor ce tind
spre lumină, ca receptori, spre a primi informaţie vitală, a
se efectua transferul inter- energetic; vezi răscuirile pe
arac, ale viţei de vie, iederii, plantelor căţărătoare, dar şi
pe „ aracul invizibil”, infra-energetic; vezi melcul, spirala
cochiliei, unde avem acelaşi proces de SPIRALARE ca şi
în cel al GALAXIILOR.
Fractalia...se deduce, ( automultiplicare la infinit),
este nu doar în Marele Cosmos, ci şi în micul cosmos;
precum în cer, aşa şi pământ...Au dedus şi Newton, Da
Vinici sau Einstein, dar şi mii şi mii de alţi
ÎNŢELEGĂTORI, geniali, prin intuiţie, intelgienţa
ubicuă- divină, prin empatie şi oglindirile „ magice” ale
cunoaşterii: celei emprice şi celei dobândite, ele însele
deductibile, analogice şi antonomice. Fiecare zi este un
început al lumii. Lumea...cu prefixul ei semantic de la
Lumină Nu „ eu” gândesc, ci Eul ( mă ) re-gândeşte,
spiralat şi holistic. Textele sunt sferice şi gândirea ne este
hologramică. Hermeticii au intuit şi oniricii au intuit şi ei,
prin „ trezirea” stranie care suspendă ceva „ instabil”,
pulstatoriu, în limbaje...Uneori deliri aiuritor, descifrabil
doar de către semioticieni.
Ne auto-sugestionăm intuitiv, în abstracţiunea care
(ne) suntem, ca entităţi unice, nelimitate de numerologia
139