Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf Ordinea ascunsa sau Pleroma.pdf

01.06.2013 Views

incomensurabil, ceea ce eu sufăr reductiv, ca doar- scânteiere din acest Mister. * Apostolii au fost şi vor fi mereu în eroarea deviaţionismelor, nicio iluminare fără Paraclet nu dăinuie, ci doar persistă o vreme după moartea fiecăruia, tot astfel şi în cazul celor Geniali... * Dogma suferinţei este trimitere la vechea ştiinţă animistă, a reîncarnării, de unde cea creştină, a învierii. Blaga avea sintagma „ cenzura transcedentală” şi pe cea a „diferenţiarelor divine”...Poeţi ca Ioan Alexandru, ori „demoniacii „ de tip paranoid- suicidar, ca Mazilescu, Păunescu, Stănescu ( and alte pleiade cvasi- tragice) – cu toţii au furat din Eminescu, Lucian Blaga, Barbu, Bacovia! Aumbre şi Umbre ... Este de revăzut întreaga istorie a Ramurii Armânilor, rupţi de Istorie, de vitregiile ei, mama maşteră, ei au mantramica exprimare prin aşa- zisa „ vocală de suspensie”: Umbra, la românii neolatini, este Aumbra, la cei din sudul Dunării, până în Grecia... Curios şi că Umbra românilor sună în spaniolă …Hombre ( Om!). * Alchimia este bunica chimiei, animismul, bunicul teosofiei, etc. * Principala mea obsesie poezică este una a intuiţiei poetice a realului care u n d u ie : tonusul afectiv energizat mereu prin „ asompţiunea” auto- experimentării ( fiinţei, sinelui ! ) – din preaplinul empatic. „ Este ceva în 135

arte care nu-i aparţine omului”, remember...Întrebarea continuă: DE CE ? Cu ce scop? * Afectele noastre sunt ale organicului, senzori, percepţii, sentimente, uneori e de acceptat că legea funcţionării ne este aceea a Sacrificiului: dar aici nu e nici milă (sâmburele real al iubirii, sâmburele tare) – nici atributivele pe care le explorează şi le „ înzeiesc” (îndoctrinează) – convingerile, cele care ni s-au indus prin veac, ori cele dobândite empiric. Am avut o poezie cu titlul „ Biologul interior”... Recursiuni la metaforia Acea teroare indicibilă, care mă transfigurează în poezie, pe care am încercat să o exprim şi mai prozaic, este doar parţial „ a mea” : este a Spiritului, sau a celui ce a fost numit „ Sinele- Hristos”, de către bizantinologi...Dar suntem contaminaţi de remanenţe, de „ memoria de tip Qoumran, Nad Hammadi, Epopeile din Mesopotamia şi altele ş.a.) Din clarobscuritate abia de se mai extrage Clarul... Pare sofistic, absurd, însă lumina este oarbă, aşadar şi cea a oglinzilor... Hemeneia, a lui Trismegistos, dacă nu cea a uitatului Saurid ? ( atenţie, etimonul este SAUR, sugerînd Saurianul, sau poate cel numit în Geneza, SataniEL (!) (deci fiul lui EL- Dumnezeul absolut al omenirii), Lucifer, Îngerul căzut, alţii zic Civilizatorul umanului, prin intruziune, sau Demiurgos, etc. Uităm întru a suporta? * În individ este şi Femeia, şi Bărbatul, este şi Fătul şi Fata. Unul reprimat de celălalt, decis de sexualitatea ante şi post- natală. Este Androginul lui Platon… 136

incomensurabil, ceea ce eu sufăr reductiv, ca doar-<br />

scânteiere din acest Mister.<br />

*<br />

Apostolii au fost şi vor fi mereu în eroarea<br />

deviaţionismelor, nicio iluminare fără Paraclet nu dăinuie,<br />

ci doar persistă o vreme după moartea fiecăruia, tot astfel<br />

şi în cazul celor Geniali...<br />

*<br />

Dogma suferinţei este trimitere la vechea ştiinţă<br />

animistă, a reîncarnării, de unde cea creştină, a învierii.<br />

Blaga avea sintagma „ cenzura transcedentală” şi pe cea a<br />

„diferenţiarelor divine”...Poeţi ca Ioan Alexandru, ori<br />

„demoniacii „ de tip paranoid- suicidar, ca Mazilescu,<br />

Păunescu, Stănescu ( and alte pleiade cvasi- tragice) – cu<br />

toţii au furat din Eminescu, Lucian Blaga, Barbu,<br />

Bacovia!<br />

Aumbre şi Umbre ...<br />

Este de revăzut întreaga istorie a Ramurii Armânilor,<br />

rupţi de Istorie, de vitregiile ei, mama maşteră, ei au<br />

mantramica exprimare prin aşa- zisa „ vocală de<br />

suspensie”: Umbra, la românii neolatini, este Aumbra, la<br />

cei din sudul Dunării, până în Grecia...<br />

Curios şi că Umbra românilor sună în spaniolă<br />

…Hombre ( Om!).<br />

*<br />

Alchimia este bunica chimiei, animismul, bunicul<br />

teosofiei, etc.<br />

*<br />

Principala mea obsesie poezică este una a intuiţiei<br />

poetice a realului care u n d u ie : tonusul afectiv<br />

energizat mereu prin „ asompţiunea” auto- experimentării<br />

( fiinţei, sinelui ! ) – din preaplinul empatic. „ Este ceva în<br />

135

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!