ION ŞIUGARIU

În alte bucăţi însă, d. Ion Th. Ilea este mai greoi şi mai
încărcat, foarte puţin atent la sensurile unor expresii, cu ritm şi o
rimă defectuoase, cu imagini de clişeu, etc. Astfel: fiorduri de
victorii (p.15), stelele înţelesului (p.16), cununi de dor (p.16),
dealurile amintirii (p.17), ieslea cugetului (p.18), ciorchinii
gândului (p.19), sâni de luncă (p.23), fagii tristeţelor (p.36),
turnurile nădejdii (p.94), lunca părerilor (p.96), etc. etc. Sunt
imagini uneori bune, alteori cam forţate, care devin însă
insuportabile repetate în fiecare pagină. D. Ion Th. Ilea, dispune,
bănuim, de suficiente resurse de imaginaţie pentru a putea crea
mai multă unitate în varietate şi pentru a putea curăţi o carte, de
altfel bună, de asemenea impurităţi care-i strică tot farmecul.
Cu aceste corective, Întoarcerea d-sale ar fi fost deplină,
atât pe plan ideologic şi politic, cât şi pe plan propriu zis artistic.
* * *
În fine, Poemul sistemului solar al d-lui Ştefan Stănescu
reprezintă un exemplu pentru cea de-a doua Întoarcere. Atât
forma fixă a sonetului (întrebuinţată din ce în ce mai mult de
poeţii tineri), cât şi variaţiile atât de surprinzătoare de ritm şi de
metru, denotă o grijă şi o conştinciozitate artistică dusă până la
capăt. Cele unsprezece sonete din care este compus întregul
poem formează treptat, prin înmulţirea progresivă a silabelor, un
fel de creştere organică, o înălţare echilibrată spre sonetul final
de 11 silabe (forma sonetului ideal). Primul sonet, intitulat
Culegătorii, este astfel o invocare monosilabică pentru zeul
soarelui:
Ra,
Dom!
De-om
69