ION ŞIUGARIU

* * *
Indiferent de sensul lor diferit, aceste Întoarceri,
exprimate în chiar titlul cărţilor, sunt semnificative pentru
momentul actual al poeziei româneşti. Întoarcerea d-lui Lucian
Valea înseamnă, după cum am văzut, o revenire la sufletul
comunitar şi la realităţile neamului, la sensul străbun al istoriei
şi al tradiţiei, o adunare a poeziei de pe drumul experienţelor de
tot felul şi o rămânere a ei în ograda proprie (În literatura
franceză de astăzi a început să se vorbească, la fel, de o
întoarcere lângă pământ. Într-un articol intitulat Littérature
terriene (Présent, 24 Noemvrie 1942), d. Kléber Haedens
remarcă această întoarcere, oprindu-se la următoarele romane de
ultimă oră: L’herbe pousse dans la prairie, de Raymond
Dumay; Sol de France, de Joseph Pesquidoux; şi La vie
d’Olivier de Serres, de Fernand Lequenne. Toate aceste romane
descriu viaţa simplă a ţăranului francez, în mijlocul naturii. O
revenire la literatura rustică.). Ion Th. Ilea vizează mai mult o
convertire ideologică şi politică, deşi poeziile cuprinse în volum
mărturisesc, până la urmă, aceeaşi revenire lângă pământ.
Evident, aceste Întoarceri, unele ajungând la o poezie
iredentistă de clişeu (refugiul de totdeauna al poeţilor fără
talent), sunt în strânsă legătură cu evenimentele frământate,
politice şi sociale, prin care a trecut ţara noastră în ultimii ani.
Se poate vorbi însă, privind manifestaţiunile poetice de astăzi, în
ansamblul lor, şi despre o altfel de Întoarcere. Este vorba de o
revenire la simplicitatea şi la echilibrul clasic, la limpezirea
expresiei şi la adâncirea tematică paralelă. Nedepăşind încă
momentele Blaga, Barbu şi Arghezi, a căror influenţă este adânc
simţită de generaţiile tinere, preocupările acestei poezii tind
către o sinteză deplină între conţinut şi expresie, o trecere de la
cultul imaginii ca scop în sine la cel al metaforei simbolice şi o
părăsire concomitentă a preocupărilor de detaliu pentru grija de
66