ION ŞIUGARIU

care, în paginile acestui volum, o mărturiseşte de mai multe ori
cu mândrie.
De Octavian Goga, d. Lucian Valea se apropie prin latura
revoluţionară a poeziei sale şi prin acea cântare profetică a
energiilor latente ce zac în sufletul ţăranului ardelean, energii
care vor împini într-o zi destinul şi dreptatea neamului îndoliat.
În fine, d. Mihai Beniuc este prezent în această carte
printr-o serie întreagă de atitudini orgolioase şi de expresiuni
adecvate, aspre, o mândrie tristă, de ales şi de slujitor al visului
suveran.
Influenţa lui George Coşbuc şi a lui Octavian Goga, mai
ales, este oarecum generală, trecând prin toate paginile cărţii şi
neputând fi izolată în citate fragmentare. Cea a d-lui Mihai
Beniuc însă, poate fi uşor exemplificată. Astfel:
Că dacă jarul vremii-n suflet arde,
L-o stâmpăra ştiu bine veşnicia...
Măi, ş-am să svârlu-n ceruri poezia,
Când viaţa mă va alunga cu joarde.
(Spovedanie, p. 79)
Am fost aşa cum sunt - nebun ori zeu -
Dar mi-am avut în cer înfipt-o stea.
Ce-i de-o să mă bârfească cineva,
Că m-am luat de piept cu Dumnezeu?
(Întoarcerea lângă pământ, p. 83)
O serie întreagă de ardelenisme, pentru prima oară
legitimate poetic de d. Mihai Beniuc, ca manieră şi ca expresie,
sunt reluate, uneori cu mult succes, şi de d. Lucian Valea.
Exemple:
Să nu-ţi pese zgomotul mulţimii
Care râde surd după ferestre.
De-o seca şuvoaiele luminii,
62