ION ŞIUGARIU

Sensul întregii strofe cuprinzându-se în ultimul cuvânt, al
ultimului vers, el este puternic accentuat, atât prin punerea lui în
rimă, cât şi prin întărirea maximă a vocalei a, datorită
inversiunii (te pleacă - pleacă-te).
Prin toate aceste mijloace de expresie, de nedesminţit
maestru, ca şi prin grandoarea şi măreţia conţinutului, Rapsodia
dacă se impune atenţiei noastre ca o operă de mare însemnătate,
atât literară, cât şi naţională.
* * *
Dintre poeţii bucovineni afirmaţi de la 1930 încoace, d.
Iulian Vesper este cel mai adunat în el însuşi, mai îngrijit în
expresie şi mai rezervat în tonalităţi. Poeziile cuprinse în acest
volum aduc o surprinzătoare siguranţă formală, un cult al
echilibrelor şi al clarităţii clasice, care impun de la început un
poet pe deplin format şi stăpân pe uneltele sale. Judecând după
poezia Regele Seutho, cea mai lungă şi mai frumoasă din volum,
aceste calităţi de expresie sintetică şi lineară, fără înflorituri
zadarnice şi lipsite de impurităţile imagiste atât de generale în
poezia bucovineană tânără, par anume orânduite pentru a se
împlini în baladă, nu o baladă de epic pur, dar nici una de tot
lirică, ci un fel de amestec fericit, caracteristic pentru poezia dlui
Iulian Vesper. Mijloacele clasice de expresie merg în această
baladă până la o asemănare directă cu poezia epică antică, atât
de simplă şi atât de esenţială în limpezimea ei. Iată, bunăoară,
această strofă, al cărei suport este o comparaţie specific clasică,
luată parcă din Iliada sau Eneida:
Precum pe-naltele coline
Se-nalţă ulmul cel rotat
Şi-n gând cu zările senine
58