ION ŞIUGARIU

Profund naţională, opera aceasta se integrează astfel
deopotrivă în rândul marilor producţiuni de generală circulaţie,
putând fi interpretată în sensul acestor versuri. Preţ de mare
viziune şi de profunde vibrări universal-umane, d. Aron Cotruş
nu putea să nu dea operei sale un caracter care să depăşească
graniţele unui etnicism fără rezonanţe în larguri. Este, de altfel,
o notă de mare distincţie aceasta pe care o putem observa la
toate marile opere ale popoarelor. Este, poate, semnul unei
valori autentice, precum şi o dovadă că operele naţionale pot fi
în acelaşi timp şi opere care să intereseze spiritul omenesc de
pretutindeni. Totul se reduce în ultima analiză la geniul
autorului şi la puterea lui de-a insufla un sens general paginilor
pe care le scrie. Sensul acesta general al poemului d-lui Aron
Cotruş este lupta dintre principiul bun şi principiul rău,
războirea dintre lumină şi întuneric, dintre afirmaţie şi negaţie,
aşa cum, de altfel, poetul mărturiseşte în versurile de mai sus.
Totodată, el este o descriere profetică a României de
mâine, a unei Românii mari şi puternice, biruitoare a
nedreptăţilor şi, deci, un simbol al triumfului principiului bun în
lume. Imaginea acestei Românii viitoare este prezentată în
versuri ample, cu răsuflări largi şi regulate, pline de o siguranţă
în expresii şi de o hotărâre în conţinut, admirabil îngemănate:
creşte în noi de pe-acum, aspră şi vie
priveliştea ţării ce va să vie...
în mâinile noastre de flăcări şi cremene
zvâcneşte unealta,
să facem o ţară mai tare ca oricare alta,
în frumuseţe doar cu raiul să semene...
pe unde piciorul de-acum ne l-om pune,
cu iute cutezanţă haiducească,
pe măsura fără de măsură a visului, să
crească,
neam al meu, minune lângă minune...
53