ION ŞIUGARIU

care unii scriitori tineri au luat o poziţie net contrară - d. Ion
Frunzetti de exemplu), cartea d-lui Pompiliu Constantinescu nu
s-a bucurat de un alt răsunet.
În ansamblul preocupărilor actuale ale criticii noastre
însă, ea aducea o metodă şi o atitudine de o semnificaţie cu totul
deosebită. Acest lucru se poate vedea cu atât mai mult astăzi.
După cum aminteam şi în cronicile trecute publicate în
acest loc, referindu-ne la unele culegeri de critică literară apărute
după studiul d-lui Pompiliu Constantinescu, literatura noastră de
astăzi, ca şi cultura românească în genere, are nevoie de spirite
sintetice şi unitare, cu perspective largi de universalizare şi de
participare la valorile generale. Acest important instrument de
lucru, de echilibrare şi potolire clasică de sobrietate şi decenţă
matură, este tot mai mult căutat de scriitorii noştri de toate
vârstele, chiar dacă încă nu ar da rezultate satisfăcătoare, în
compartimente izolate. Ca fenomen de ansamblu el marchează o
participare egală la momentul cultural universal, moment
îndreptat spre sinteză şi spre echilibru clasic.
D. Pompiliu Constantinescu, oarecum nu tocmai în acord
cu activitatea d-sale critică mai veche, de şcoală impresionistă şi
foiletonistă, realizează în acest studiu un adevărat model al
genului. În locul disecărilor qvasiestetizate la modă, aplecânduse
cu exclusivitate asupra mijloacelor de expresie ale unui
scriitor, Tudor Arghezi, este cuprins într-o viziune largă şi
unitară, cu caracter de generalitate. Poet de talent autentic,
valabil în primul rând şi în mod major prin atitudinea sa în faţa
lumii şi a vieţii şi numai în rândul al doilea şi desigur, dintr-o
necesitate de acord al interiorului cu exteriorul, prin formele sale
de expresie, Tudor Arghezi reprezintă un vast univers poetic,
comparabil celor mai de seamă poeţi ai literaturii universale.
Viziunea sa asupra lumii este aceea a unui perfect ortodox, cu
prelungiri în panteism, viziune rotundă şi umană, de împăcare
între contrarii şi de acordare a naturalului cu supranaturalul.
Atitudine de căutare, de revoltă la început, de frământări şi
328