ION ŞIUGARIU

Omul care nu ştie să plângă.
Regret că spaţiul restrâns nu-mi permite să citez
admirabilele versuri din Litanii peste satul meu, Cântece de
stepă, sau acele subtile Fata Bărăganului şi Cântec din frunză.
Mă voi mărgini numai la aceste câteva versuri sincere şi mari:
Am crescut singur,
Şi m-au năpădit buruienile.
Pământul mă cere,
Tinereţea mă chiamă
Mamă, mamă,
Inima numai,
Mi-a fost şi luceafăr
Şi mângâiere.
Stea nouă,
Înger trist,
În dimineţi de rouă.
Pentru toate aceste şi pentru toate celelalte strângem
călduros mâna d-lui George Petcu şi-i dorim ca acest pas făcut
cu dreptul, în marea şi periculoasa arenă a creaţiei să-i fie de bun
augur.
(Decalogul, Nov. 1937 - an. II, nr. 53)
N. DAVIDESCU: EVUL MEDIU
(Editura Fundaţiilor Regale)
Pentru cine a citit Judeea, Helada şi Roma, cele trei
volume, apărute înaintea acestui Ev Mediu din lucrarea de
304