ION ŞIUGARIU

Din streşini noaptea de Crăciun se lasă,
Şi nu vorbeşte nimeni.
Doar ochii Tăi, cu liniştea-n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Şi-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde şi bălaie.
O sanie de-argint lângă fereastră,
A troienit ninsori de clopoţei...
Şi Tu trecându-ţi mâna peste ei
Îmbrobodeşti cu geana Ta albastră.
Şi-n cuibul lor presuri adormite
Coboară lin al stelelor şireag.
Cu mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri adormite.
Asemenea mici frumuseţi pot fi desprinse din multe
poezii. Dar sunt ele oare suficiente pentru a justifica o carte? Şi
mai ales pot ele răscumpăra banalitatea şi placiditatea celorlalte?
Asta nici într-un caz. De la D. Ciurezu am fi aşteptat altceva. În
dragostea şi setea noastră de poezie, ne obişnuisem să-i
scotocim de multe ori numele prin pagini mai vechi de reviste şi
să legăm de posibilităţile lui speranţe mai mari. Decepţia deacum,
să fie sigur dl D. Ciurezu, ne doare. Mai ales că o credem
atât de definitivă, încât nu prea vedem de unde ar putea veni o
reabilitare.
ŞTEFAN BACIU: CETATEA LUI BUCUR
D-l Ştefan Baciu este la a şaptea carte de poezie. De la
Poemele poetului tânăr, volum premiat de Fundaţiile Regale
încă în 1935 şi primit ca o revelaţie de majoritatea criticei de
295