ION ŞIUGARIU

nostru Axente Sever Popovici, în ziarul Cuvântul sub titlul:
Iarăşi problema generaţiei!).
Sub impresiile acestui atât de zbuciumat an 1940, în
încercarea noastră de revenire din groaznicele experienţe pe care
le-am trăit, efortul pe care-l pregătim pentru anul ce vine, nu va
putea da roade serioase, decât dacă va îndruma în sensul acestor
delimitări. Meşterul Manole va lupta mereu, sub simbolul jertfei
pe care o închide, pentru o astfel de orientare a poeziei noastre
tinere, aşa cum, desigur fără prea deosebite rezultate încă, a
luptat şi până acum.
TEODOR AL. MUNTEANU: MERI DOMNEŞTI
Volumul Viori de lut, a apărut în anul 1937, mărturisirea
unui poet aplecat spre realităţile simple de la ţară, un cântăreţ al
satului, al copilăriei şi al naturii. O manieră uşoară,
tradiţionalistă, caracteriza toate bucăţile de acolo şi autorul lor
se încadra definitiv într-o poetică de expresie directă, străină
tuturor experienţelor avangardiste. Cartea a fost relativ bine
primită de critică şi Teodor Al. Munteanu şi-a câştigat prin ea un
loc meritat în rândul scriitorilor noştri tineri.
De-atunci şi până acum au trecut trei ani, în care timp
poetul nu a mai publicat nimic, ceea ce mărturisea o eventuală
revizuire a principiilor sale de început. Este naturală deci
curiozitatea cu care am deschis acest al doilea volum al său,
publicat în colecţia revistei Convorbiri literare, unde d-l Teodor
Al. Munteanu este redactor.
Impresia generală pe care ne-a lăsat-o însă această carte,
nu este atât de favorabilă pe cât am fi dorit să fie, autorul ei
oscilând între vechea sa formulă poetică, de manieră
tradiţionalistă şi între formulele mai noi, adoptată de o seamă
dintre confraţii d-sale de poezie. Alături de bucăţi ca: Neculai al
290