ION ŞIUGARIU

munţi, ne-am ocupat de curând în aceste pagini; pe Mihai
Beniuc, autorul frământat din Cântece noi; pe N. Caranica, poet
de o rară gingăşie sufletească, realizat în Imnuri şi ode; pe
Gherghinescu Vania cu Privighetoarea oarbă; şi pe Const.
Virgil Gheorghiu, premiat de Fundaţiile Regale cu volumul
Caligrafie pe zăpadă.
Sub altă zodie poetică trebuie privite cărţile d-lor: Virgl
Carianopol, autorul culegerii analizată aici, Scară la cer; Const.
Fântâneru, căutător de sensuri ciudate, în Râsul morţilor de aur;
Ernest Bernea, apărut pe piaţa literară cu un volum de suave
poeme în proză: Paşi în singurătate; Teodor Al. Munteanu, care
încearcă o manieră nouă şi nepotrivită în Meri domneşti; Victor
Stroe, cu volumul Fuga cerbilor; Ioan Mirea, poet frământat şi
fără o coardă prea sigură încă, apărut în Dus cu morţii; Ion
Georgescu, autor cunoscut din publicaţiuni mai vechi şi
reîmprospătat în Fumul pământului; I.D. Pietrari, haiducul-poet
care ne-a dat două volume atât de singulare în lirica noastră
tânără: Scrisori pentru poeţi şi Ne fac dojană grea străbunii, cea
mai bună carte apărută până acum, pe tema unanimei noastre
dureri româneşti; George Drumur, poet de o puritate cerească,
editat de I.E. Torouţiu, cu Suflete în azur; George Lesnea, ca
totdeauna, bine reprezentat de Ceaslov; Teodor Scarlat, zburător
şi riscant în Ora de sbor şi Vlaicu Bârna, poet de o rară bogăţie
interioară, bine realizat în volumul Brume.
D-l Ştefan Baciu, prietenul nostru atât de sincer admirat în
culegeri anterioare, a încercat un insucces cu volumul analizat
mai la vale, Cetatea lui Bucur. La fel, nu putem avea cuvinte
bune pentru cartea d-lui D. Ciurezu: Pământul luminilor mele,
editată tot de Fundaţiile Regale.
Au mai apărut şi alte cărţi de poezie tânără în acest an.
Unele, încercări cu oarecare merite; altele, simple atentate
literare. Să ne amintim doar de câteva, fără a încerca riscul unei
calificări: Iustin Ilieşiu: Grădina cu flori de toamnă; Emil
Zegreanu (mi-a scăpat titlul!); Emil Vora: Fântânile tăcerii;
288