ION ŞIUGARIU

Eu n-am dansat în jurul viţelului de aur
Şi prea puţin îmi pasă că-n lume trec boem.
Pun mai presus de toate o ramură de laur
Şi mai presus de lauri un viitor poem.
Da, şmecherii vor spune că-i imbecil să lupţi
Adulmecând în vreme cu Idealu-n frunte,
Cu visuri svăpăiate şi cu nădragii rupţi,
Când s-ar putea să nască un şoarece din munte.
Ci eu cu pălăria trântită pe-o ureche
Trec fluerând un cântec pe drumul îndrăzneţ,
Privind cum după mine, bolnavă, lumea veche
Se surpă din temeiuri într-un apus măreţ.
Tai brazdă prin desişuri de îndoieli şi-arunc
Cu buzduganul vrerii hotar departe-n vreme,
Va merge neamul ăsta spre el din tată-n prunc
Şi veşnic mai departe hotarul o să-l cheme.
(Peste veacuri, pag. 78)
Doar câteva bucăţi de-o banalitate absolută: Strada
Regală, Ana Kelemen, etc. Puţin Arghezi: Ce sunt aceste
nelinişti?; puţin Crevedia:
Dintr-un codru iese luna
Mare cât o mămăligă.
(Calea Moţului, pag. 20)
Totuşi, o carte plină de cele mai aspre nelinişti şi de o
surprinzătoare energie verbală.
(Meşterul Manole, 8-9, aug.-nov. 1940)
286