ION ŞIUGARIU

că poetul se repetă. În ansamblu, scăderile sale sunt cam aceleaşi
pe care le observăm la aproape toate cărţile recenzate de noi:
Prima lipsă de unitate în construcţia poemului, cuvinte fără
misiune poetică precisă (fără să fie o năvală de cuvinte), lipsă de
justeţe etc. E numai o oscilare însă. Dl. Victor Stoe are fond
poetic evident, are ceva de spus, ceva solid, motivat, adâncit,
numai că nu ştie încă să facă poezie adevărată din acest fond,
creind fiinţe vii, unitare şi rotunjite, poeme bine realizate.
Cât de frumoasă şi de semnificativă ar fi această Plecare
dacă n-ar fi atât de destrămată, atât de puţin unitară?:
Plecarea mea
A fost trecere neauzită,
De Duh chinuit.
Un sbor de pasăre de larg,
Către toţi, către nimeni,
Fără drum lămurit.
Tremură şi-acum aruncată,
Pânza cu stele,
A inimii mele
La uşa ta încuiată.
A trecut pe lângă mine o tăcere de om,
Cu plâns în privirea destrămată,
Din cerul, prea departe, o stea,
Aruncă lumină îngheţată.
Dacă mă vei căuta,
Drumurile vor rămâne mute.
Fiecare piatră va fi tânguire
Pădurea va geme cu dureri necunoscute.
Tremură şi acum aruncată,
Pânza cu stele,
271