ION ŞIUGARIU

divinul poet cioplea în piatră cu minuţiozitate, fiecare vers. (A
se vedea Arta cuvântului la Eminescu de d. Caracostea şi
scrierile lui G. Ibrăileanu). Nu vom căuta aşadar figur de stil în
cărţile pe care le vom recenza, nu vom sublinia şi număra
comparaţiunile şi imaginile fiecărei pagini, ci vom adânci fondul
poemelor, stabilind raportul care trebuie să existe între acest
fond şi o formă corespunzătoare. Iar în realizările noastre, pentru
că şi noi scriem poezii, ne vom strădui totdeauna să avem ceva
de spus. Nu vom creea manechine pentru a pune în evidenţă
îmbrăcămintea, ci vom creea fiinţe vii îmbrăcându-le aşa cum se
cuvine.
Numai aşa vom putea răzbate prin această enormă năvală
de cuvinte care s-a abătut peste poezia noastră tânără, dându-ne
obolul, modest sau măreţ, pentru progresul marei literaturi
româneşti.
MIRCEA STREINUL:
OPERA LIRICĂ (1929-1939)
Multe dintre revistele noastre de literatură l-au acuzat pe
d-l Mircea Streinul de lipsă de modestie, în urma acestei ediţii
definitive, pe care şi-a publicat-o singur. Cunoscând însă felul
cum au apărut, în decurs de zece ani, cele mai multe dintre
producţiunile de faţă, destrămarea lor în timp şi imposibilitatea
de a le aduna într-o privire de ansamblu, fiind publicate toate în
plachete mici, dintre care unele au trecut neobservate, această
impresie de grandomanie nu trebuie să ne reţină, poetul fiind
dealtfel liber să fie modest sau pretenţios, după natura sa. Lucru
cert e, că abia după această publicare în volum definitiv a
întregii sale opere lirice, Mircea Streinul poate fi judecat în
adevărata lui valoare, dându-i-se locul pe care-l merită în
264